Gino’s

În Bucureşti se mănâncă din ce în ce mai bine, în din ce în ce mai multe locuri.Şi chiar dacă apar şi prin cartiere destule crâşme onorabile, cu meniuri cinstite şi curate, bătaia peştelui se dă pe spaţiile din centru, unde concurenţa e aprigă, cum se zice la cursurile de marketing, iar pretenţiile clienţilor sunt din ce în ce mai sofisticate.

Pe “Dacia”, lângă fosta ambasadă a Canadei şi lângă “paşapoarte”, într-o casă mare, renovată îngrijit, cu o curte suficientă şi umbrită binefăcător de parasolarele albe branduite şi-a deschis loc de tihnă şi degustare aleasă Gino, adică “Gino’s”.

Era încă august, la amiază, şi trebuia să-mi fac meseria, astfel că, altruist cum sunt, am tentat o colegă pofticioasă cu un prânz promiţător. Drumul a fost scurt şi direct, cu metroul şi după câţiva paşi prin centrul năucitor al Bucureştiului iată-ne tolăniţi pe scaunele primitoare, din ratan, cu pernuţe protectoare, absolut necesare după un timp de nemişcare gurmandă. Era bine, doar două mese ocupate şi băiatul a apărut imediat cu meniurile. Paste, antipasta, pizza, salate, cărnuri de toate felurile, dulciuri, la care putem alătura vinuri (autohtone şi italieneşti)şi tării, dar şi sucuri şi cafele şi ceaiuri alcătuiesc oferta bazată pe bucătăria peninsulară. Nu-i rău în teorie, să vedem cum ne satură practica.

După ce limonada şi fresh-ul au apărut imediat ce au fost comandate, îndeajuns de reci şi cu pulpa fructelor plutind frumos prin pahare, am trecut la “seriozităţi”. Pe o farfurie albă şi-au dat întâlnire felii de parmigiano, salami şi carpaccio, toate foarte proaspete şi fragede, însoţite de legume murate: arpagic, morcov, ciuperci, sparanghel şi roşii uscate; patru grisine completau o deschidere în care ingredientele cu varii arome trezeau apetitul pentru celelalte bunătăţi.

Filetto brasiliano înseamnă două bucăţi de viţel, pe care le-am preferat medium făcute, scăldate într-un dublu sos de vin, coniac şi smântână, dulceag şi bicolor, cu garnitură de roşii, arpagic şi anghinare. Delicios, mai ales prin combinaţia sosului cu frăgezimea cărnii şi consistenţa legumelor. Dar nu m-am abţinut şi am gustat şi din farfuria doamnei care m-a însoţit, având, ca tot omul slab, la fire, febleţile mele culinare, adică peştele. Gătită în folie, cu legumele mărunţite şi multicolore (morcovi, ceapă, usturoi, vânătă, broccoli), pana de somon era savuroasă , iar la desfacere toate aromele izbucneau şi-ţi luau nasul ostatic. Să nu uit, la filetto am savurat un pahar cu vin roşu sec, nu foarte aspru.

Şi-acum, dulcegăriile. Tiramisu, mândria italienilor, e chiar bine făcut, cu toate ingredientele la locul lor şi e foarte proaspăt. Cât despre crostata di mele, am primit o, să-i zicem, plăcintă cu mere, la care aluatul era rumenit şi crocant, cu scorţişoară, îngrijit gătită. Ambele deserturi mă fac să spun doar atât: yami!

Am stat vreo două ore, dar nu am simţit când au trecut. Personalul este amabil, cunoaşte bine meniul, deci nu ezitaţi să întrebaţi, servirea este promptă, iar dacă, uitând să mai plecaţi, aveţi nevoie de naturalele vizite, nu sunt probleme deloc, totul fiind curat. Cu locurile de parcare ar putea fi probleme, pentru că zona nu este prietenoasă cu “maşiniştii”. Fără dubii, ne mai vedem!

Nota de plată
Antipasto frodo 17 lei
Salmone Dijon35 lei
Filetto brasiliano 44lei
Crostata di mele11 lei
Tiramisu11 lei
Fresh portocale12 lei
Limonata5 lei
Vin roşu la pahar 8 lei
Total 143 lei

Bulevardul Dacia 19; 0723.530.901; www.Ginos.ro; o masă pentru două persoane, în jur de 150 lei