Când legendele devin business
Lumea ar spune că e de bine. Ţiitorul locului îşi numără liniştit bănuţii, iar muşteriii fideli se mândresc, ridicoli, că au contribuit la propăşirea crâşmei respective. Eu, însă, nu mă bucur. Câştigul şi notorietatea distrug tocmai acea atmosferă anume ce făcu locul în cauză, odată intangibil pentru majoritate, să devină o mică legendă a urbei. "La Cătălin", Str. Răducanu Grigore nr. 5 tel: 021 222 24 24. O masă pentru două persoane în jur de 90 de lei
La Cătălin, odinioară, era un fel de club al artiştilor, în speţă al celor din teatru şi film, asemănător cu Şarpele Roşu în altă vreme, cu braseria Capşa ori La Dud. Desigur, păstrăm proporţiile şi nu ignorăm epocile. Însă aici, în casa cu terasă de pe Ştirbei Vodă, ani la rând, iarnă sau vară, mulţi actori, regizori, aspiranţi la teatru, pictori, băgători de seamă, cântăcioşi, nebuni, beţivi, amici de ocazie s-au perindat. Să nu credeţi că se intra oricum, dar odată primit nu te mai dădeai dus, atras de oameni, de poveşti şi atmosferă, de bucatele făcute cu grijă (vă amintiţi de ardeii copţi şi de salata de vinete gătite de mama lui Cătălin, ori de celebri mititei făcuţi în casă?!
Pe lângă ei, cei de la Cocoşatu’ au fost mereu o modestă glumă proastă, devenită legendă prin nu ştiu ce împrejurări). Mi-aduc aminte că într-o iarnă crâncenă, aşa cum se mai nimerea prin anii ‘90, am poposit La Cătălin într-o seară să cinăm. Toate bune şi frumoase, urma să plecăm pe la 10 fiecare la casa lui. Ei, bine, nu s-a putut. Lapoviţa făcuse un strat de gheaţă atât de gros şi de lucios încât niciun patinator profesionist nu putea să alunece întreg până acasă. Şi uite-aşa am fost nevoiţi să rămânem peste noapte, ca într-un han ad-hoc, iar la sfârşitul acestei întâmplări cu discuţii de 24 de ceasuri, unii aveau deja pe hârtie povestea unui spectacol care s-a şi jucat apoi cu succes, iar altora (muzicanţi de soi, nu dăm nume aci) le-a venit ideea următorului album, care se ascultă şi azi prin multe case. Dar poveştile şi iernile trec, la fel şi anii, Cătălin fu nevoit să schimbe sediul şi să-şi deschidă o prăvălie pe undeva prin zona 1 Mai - Banu Manta, pe o străduţă greu de dibuit.
L-am regăsit cu bucurie, în aceeaşi formulă, de afacere de familie. O terasă cu mult lemn, pietriş pe jos şi verdeaţă, adăpostită de privirile curioşilor, unde oamenii pot să vorbească liniştiţi la masă. Asta în cazul fericit în care au unde. Eu de vreo două ori n-am avut, nici n-am putut rezerva (e full, domnule, nu-nţelegi?!), aşa că m-am mulţumit să aştep în picioare până se eliberează ceva. Între timp, printre comenzi, hărmălaie şi drumuri, Cătălin mă roagă să nu scriu la gazetă ori măcar să nu dau adresa, că nu mai poate face faţă! Iată, monşer, că nu-ţi fac reclamă, dar oful meu nu-l ia nimeni. M-aşez pregătit s-o dau gata pe amica mea (mă cam dezumflasem de aşteptat), comandăm şi pare că totul merge strună. Chelnerii amabili, vinul rece, cotletele de berbecuţ zemoase dar şi crocante, frigăruile îndesate în cărnuri rumene, mititeii şi mujdeiul – o nebunie, ca pe vremuri.
Ardeii copţi nu mai erau însă ai casei, la fel şi muşteriii, mulţi şi străini. Profiterolul i-a plăcut domniţei, dar prăjiturile păstrau gustul acela de laborator mare cu desfacere en gros. Şi aş fi trecut şi peste asta dacă n-ar fi devenit Cătălin neamţ. Aşteptam încă un amic, care a venit de la repetiţie pe la 11 noaptea (actorii sunt noctambuli, se ştie), mort de foame şi plin de chef de vorbă. Ghinion, a venit ca să plece, căci la 11.30 trecute fix toată lumea părăsea terasa în linişte şi în şir indian, chiar dacă era weekend şi abia se dezlegaseră limbile. Venit, consumat, plecat, în mod organizat ca la noi la Berlin. Heil, Cătălin!
Demult nu mă mai întreb unde sunt zăpezile şi crâşmele de altădată, stau cuminte pe margine şi mă uit cum înfloresc afaceri. Doar că mi-e dor câteodată să mă pierd într-un loc plin de poveşti care va fi devenit mai apoi o firmă bună de făcut bani.
Nota de plată
Cotlete de berbecuţ cu cartofi prăjiţi 25 lei
Frigărui 15 lei
Mititei 2,4 lei/buc
Prăjitură de mere cu nuci 2,7 lei
Prăjitură cu vişine 2,7 lei
Vin alb 26 lei
Mujdei 1 leu
Total 72,7 lei
undemancam@timeoutbucuresti.ro
Iorgu Draghicescu , 22 mai 2008





3 comentarii
valentina halac spune
pacat ca comportamentul mai ales al patronului lasa de dorit .
nu uit o scena isterica @ 19.01.2008 .
halac
posted on 24.05.2008 07:28
Anonim spune
din cate stiu omul a fost nevoit sa plece din vechea locatie deoarece proprietarul terenului a ridicat pretul la chirie foarte mult. in rest "jos palaria".
posted on 23.05.2008 14:13
guest timeout.ro spune
Lumea ar spune că e de bine. Ţiitorul locului îşi numără liniştit bănuţii, iar muşteriii fideli se mândresc, ridicoli, că au contribuit la propăşirea crâşmei respective. Eu, însă, nu mă bucur. Câştigul şi notorietatea distrug tocmai acea atmosferă anume ce făcu locul în cauză, odată intangibil pentru majoritate, să devină o mică legendă a urbei. "La Cătălin", Str. Răducanu Grigore nr. 5 tel: 021 222 24 24. O masă pentru două persoane în jur de 90 de lei
posted on 23.05.2008 14:13
Comenteaza acest articol