Meşterul Manolo

Bdul. Pache Protopopescu 97, tel 021.252.45.13, www.restaurantmanolo.ro

Pe Pache în jos/ Pe un colţ frumos/ Iorgu însuşi trece/ Cu doi prieteni buni/ Într-o zi de luni./ Ca să ospăteze/ Şi să cerceteze/ De-i Manolo meşter/ Şi dacă întrece/ Alte crâşme zece.

Cu alte vorbe, fără rimă, să continuăm ancheta “crâşma din cartier” care, zic eu, trebuie să aibă şi alte calităţi în afara apropierii de casă şi a amiciţiei cu şeful de sală. În plus, arealul despre care vorbesc şi care se întinde dinspre Obor şi Foişorul de Foc înspre mahalaua Traianului e plin de locante de tot felul, de la cele mai prăpădite până la unele cu pretenţii şi riveranii trebuie să ştie până unde merită să facă potecă. Locul în cauză, Manolo carevasăzică, numit astfel după ţiitorul său (pot face rămăşag, e boală veche între hangii şi cârciumari), s-a deschis acum vreo trei luni, dar eu am aşteptat să dea colţul ierbii ca să-l vizitez.

Nu de alta, dar are parte de o terasă mare, chiar pe colţ, cu deschidere la două străzi şi e păcat să stai înăuntru. Lucrată cu grijă, cu scaune comode şi jardiniere cu floricele colorate, terasa e numai bună pentru un prânz rapid sau pentru o seară cu prietenii, atunci când nu sunt meciuri însă, căci plasma înfiptă în perete acaparează tot ce prinde-n jur. Şi-atunci trebuie să mergeţi în casă unde, între noi fie spus, n-arată deloc rău, căci oamenii au păstrat scara de lemn sculptat din fosta casă boierească, au lăsat împărţirea camerelor în saloane, adică poţi să ai intimitate chiar dacă sunt şi alţii în vecinătatea mesei tale. Pe mese, bumbacuri bune sunt tivite în culoarea pereţilor, iar vesela se vede că a fost aleasă cu o oarecare grijă. În ceea ce priveşte şervetele, verzi la culoarea lor, un verde stins plăcut ochiului, obiceiul casei e altul şi dacă vreţi să vă ajutaţi de ele la masă trebuie să fiţi vigilenţi.

Mişcarea e aşa: vrei să mănânci, ţi se aduce meniul şi ţi se ia şervetul imediat, aşa că trebuie să fii mai rapid decât chelnerul şi să-i explici că, de obicei, această bucată de pânză nu e decor. În fine, a fost o mică scăpare, au atârnat mai greu pentru mine faptul că găsisem loc de parcare chiar în faţă, chelnerii erau drăguţi, iar toaletele, pline de afişe cu îndemnuri de bună purtare, erau curate. Dacă studiezi puţin meniul, nu ştii dacă să te minunezi sau să fii sceptic, fiindcă Manolo se vrea mare meşter şi promite marea cu sarea şi peştii ei, precum şi roadele pământului culese într-un ocol de vreo zece pagini. Măi, să fie! Şi pentru că nu mă-ncurc eu cu una cu două, încep să comand aşa încât la sfârşit am alcătuit o masă cosmopolită, ca să nu-i spun nepotrivită şi amestecată.

Dar trebuia să verific meştereala lui Manolo! Am început cu o salată cât roata carului cu verzituri de tot soiul şi fructe de mare, ce-i drept, decongelate. Dar asta a fost bună, asezonată cum trebuie, faţă de pui de baltă pané, uscaţi şi în crustă prea groasă şi cam maronie. Pacheţele indiene (vine vorba!), în schimb, au fost delicioase. O adaptare locală a bucătarului, de foetaj umplut cu pui, kaju, vegetale, gătite atunci şi tăvălite în sos curry. Am gustat apoi un borş de peşte (mergea ca nuca în perete după cele de mai sus, dar am apreciat reţeta făcută corect şi fără zgârcenie). Pulpa de oaie, însă, era tare şi înecată într-un sos roşu care o transforma în tocană şi o înrudea al naibii cu vita: boeuf Tolstoi (la rândul său frate cu Stroganov) se îneca în tomate şi ardei iute. Nu era rău, dar nici ce scrie în meniu. Masa a fost salvată totuşi de servirea vinului, decantat şi prezentat aşa cum trebuie, exact în momentul când era să mă enervez. Şi să-mi ascunzi tu mie, măi Manolo, acest mic secret?!

Nota de plată
Cocktail fructe de mare 12 lei
Borş de peşte 9 lei
Pacheţele indiene 28 lei
Pui de baltă 24 lei
Beauf Tolstoi 41 lei
Pulpă de oaie 24 lei
Vinul cavalerului 37 lei
Apă plată 5 lei
Total 180 lei

undemancam@timeoutbucuresti.ro