Vin vs. Bere

De ce să alegem între bere şi vin? Care se potiveşte mai bine? Şi care e mai bun pentru tine? Ben Franklin spunea: “În vin stă înţelepciunea, în bere libertatea, în apă sunt bacterii!”

În acest colţ: vinul!
E clar: în ciuda etichetei pe care micii producători vor s-o impună, berea esta, încă, o băutură comună, care alimentează încăierările la hochei, sursa unor reclame uşurele şi te face să răbufneşti, zgomotos, din rărunchi. Prin contrast, vinul complementează înalta bucătărie, este servit la vernisaje, toastăm cu un pahar de vin la ocazii speciale, de la zile de naştere la căsătorii. Omar Khayyam a descris, într-un poem, “paradisul ca pe un pocal de vin, o felie de pîine şi tu.” Nici o menţiune despre pachetul cu şase cutii. Fără dubii.
Cei mai mulţi americani sunt de acord: studiile arată că vinul a surclasat berea ca cea mai frecvent consumată băutură. În 1992, un sondaj Gallup a arătat că 47% dintre băutori preferă berea şi doar 27% vinul. Un sondaj similar din 2005 arată că vinul a întrecut, cu puţin, berea: 39% la 36%. Viitorul este chiar mai strălucitor, potrivit companiei “Wine and Spirit Record”: America va deveni cea mai mare consumatoare de vin din lume în 2009 (Franţa, liderul tradiţional, va retrograda pe 3, cu Italia rezistând pe 2).
Sufletul acestei licori stă în faptul că nu doar are un guyst mai bun decât berea, dar are şi o mai mare varietate de arome. Berea, în general, este “marketată” asemănător cerealelor pentru micul dejun, fiind produsă cam din aceleaşi cereale: orz şi grâu.
Vinul, pe de altă parte, poate fi produs prin amestecul a mii de struguri, stiluri şi metode, de către zeci de ţări în care se găsesc mii de regiuni şi apelaţiuni. Rezultatul apare în aromele care se întind de la violete umede la stegar afumat, toate îmbogăţindu-se odată cu îmbătrânirea vinului. Oricine e prins învârtind şi mirosind recipientul de bere va fi batjocura pub-ului.
Este un bun motiv pentru care sunt atâtea vinoteci, cursuri de arta vinului, vacanţe în podgorii şi scrieri despre vin: poezia este esenţa vinului, berea este clişeul îmbuteliat/conservat.


În acest colţ: berea!
Aşadar, cei mai mulţi americani beau vin în zilele noastre. Nemaipomenit. Minunat. Splendid. Numai că băutorii adevăraţi ar trebui să ignore stereotipurile şi să-şi amintească de viaţa după Bud. Datorită unor mici fabrici de bere care fac “ale” (bere blondă) la comandă, această industrie şi-a îmbunătăţit vânzările cu 29,5 % în ultimii trei ani, potrivit Asociaţia Berarilor. Paleta largă de gusturi îi satisface pe deplin pe rafinaţii băutori, care apreciază profunzimea aromei celei mai vechi – şi mai delicioase – băuturi din lume. Chiar şi un "necredincios" ar putea fi convertit. Cu o mică excepţie de câteva decade la sfârşitul secolului al XX-lea, berea a fost mereu un produs local cu care ne-am mândrit. Conceptul de "terroire" – modul în care o băutură reflectă regiunea de provenienţă – se manifestă în stilurile personalităţilor locale. Tăcuţii belgieni fabrică bere fără a ţine cont de preferinţele majorităţii, în timp ce nemţii, precişi şi tehnici, s-au specializat în băutură ultrafiltrată. Aceste concepte europene au fost adoptate şi de fabricile americane de bere. Malţul este prelucrat, rezultând în arome ce evocă gustul de biscuiţi, caramel sau ciocolată. Hameiul poate prinde gust de citrice sau pin. Bacteriile pot fi folosite pentru a creşte aciditatea. Fructele, condimentele şi butoaiele vechi din lemn reprezintă alternative pentru îmbogăţirea gustului berii. Să nu uităm că berea, precum vinul, este o băutură naturală, care provine din pământ, potrivindu-se perfect cu mâncarea. În ţările cu tradiţie în consumul de bere, precum Germania sau Irlanda, berea este mâncare. Cel mai bun lucru, însă, este că, indiferent de calitatea sa, băutorii de bere sunt nepretenţioşi. Nu, nu ne veţi vedea nicicând adulmecând sau rotind berea în halbă. În schimb, ne puteţi vedea cum o bem. Ăsta da concept, nu?