Cronică de teatru - Elling

Un spectacol care te înfăşoară, aproape făra să-ţi dai seama, într-o mare de tandreţe. Compasiunea cu care autorul îşi prezintă personajele, doi “neadaptaţi” care încearcă să revină în societate printr-un program de reintegrare, este preluată de regizorul Vlad Massaci, care-i învăluie, la rândul lui, pe cei doi prieteni într-o lumină ce trădează o tandră complicitate cu impasul emoţional în care se află cei doi.

Această nesfârşită tandreţe devine canavaua pe care se ţese povestea lui Elling şi a prietenului său Kjell Bjarne (pe care l-a întâlnit la sanatoriul pentru bolnavi mintali), care fac efortul, încununat de succes (da, piesa are un happy-end neforţat), de a se re-conecta la lumea reală. O lume de care fiecare fuge în felul său. Lui Elling îi e atât de frică de oameni încât a răspunde la telefon este o adevărată tortură emoţională. A ieşi din casă la cumpăraturi devine marea încercare, în care îl are drept sprijin pe prietenul său, Kjell Bjarne.

Acesta îşi doreşte instinctiv o prezenţă feminină, dar atunci când ea apare accidental/providenţial, nu ştie să comunice dincolo de gesturi. Elling este cel care găseşte vorbele pentru sentimentele prietenului său. Fiecare poate să facă ceea ce celălalt nu poate, iar această inter-dependenţă organică este, poate, tema cea mare: prietenia, ca unica valoare într-o societate ce ameninţă să devină o simplă adunare de indivizi autişti. Marius Florea Vizante creează cu Elling o lume întreagă, pe care o umple de substanţă emoţională, de revelaţiile unei inteligenţe obişnuită să sondeze dincolo de stratul superficial relaţional.

Personajul său trece dincolo de schiţa trasată de maniile şi fobiile lui Elling (date care s-ar fi putut transforma într-o capcană actoricească) şi capătă o structură tri-dimensională, substanţă, profunzime. Este unul rol în care Marius Florea Vizante demonstrează calităţile unui actor din liga întâi. Sandu Pop în rolul lui Kjell Bjarne reuşeşte să încarneze inocenţa, în ipostazele ei cele mai neaştepate. Şi nu inocenţa de orice fel, ci cea dublată de candoare în forma ei cea mai subtilă, a iubirii de oameni. O dublă performanţă actoricească care trebuie văzută.

Performaţă care are în spatele său pe regizorul Vlad Massaci, unul dintre puţinii regizori ai generaţiei tinere care ştiu să lucreze cu actorul. Vlad Massaci construieşte universul celor doi neadaptaţi din tuşe fine, prim-planuri, portretete, ce se coagulează într-un tablou ce capătă brusc, la finalul piesei, perspectivă. Nimic îngroşat, nimic forţat, o lume care se naşte în jurul unei relaţii de prietenie.

Decorul semnat de Andu Dumitrescu, un perete-cutie rotativ, care delimitează interiorul locuinţei sociale primită de cei doi de lumea înspăimântătoare de afară, setează ritmul interior al personajelor, se transformă odată cu ei, marchează relaţia simbiotică a acestora cu mediul. Locul devine, în final, şi pentru spectatori, o casă de care te ataşezi cu aceeaşi tandreţe pe care o ai faţă de cei care locuiesc în ea.

Elling
*****
Adaptare a romanului "Fraţi de sânge" de Ingvar Ambjornsen,
dramatizare de Axel Hellestenius în colaborare cu Petter Naess,
regia Vlad Massaci,
cu:Marius Florea Vizante, Sandu Pop, Mihaela Măcelaru, Şerban Georgevici

Joi, 4 martie ora 19
Teatrul de Comedie
Pret bilet 22 lei