Omul din spatele decorului

A construit scaune, a făcut decoraţiuni interioare, a avut un bar. De câţiva ani, Bogdan Zaharia s-a apucat de construit decoruri pentru teatru, film şi publicitate. A lucrat pen­tru Olimpiada din 2008 şi pentru filmul “Regii blestemaţi”, iar cele mai spectaculoase deco­ruri de teatru din ultimele stagiuni sunt construite la Altax, firma pe care o conduce.

Cum aţi început să faceţi decoruri?
Pur şi simplu, dintr-o întâmplare. În 2000 aveam un atelier unde făceam scaune şi amenajări inte­ri­oare. Avenit cineva cu o co­man­dă pentru un de­cor la un teatru din Bregenz. Era vorba despre un spectacol cu “Oameni şi şoareci”, aveam de făcut nişte vagoane şi maşini agricole în mărime na­tu­ra­lă. Au ieşit bine şi au început să-mi vină co­menzi pentru teatru. Începutul a fost greu, dar în timp am căpătat experienţă. La noi nu exis­tă şcoli unde să te pregăteşti pentru a face deco­ruri, artişti plastici să înveţe cum se lucrează pentru teatru, film şi tele­viziune.

Este o meserie pe care ai şansa s-o în­veţi doar lucrând. Încerci să pleci de la rea­lita­te şi să nu te îndepărtezi de ea pentru că ochiul se­sizează dacă decorul este făcut bine sau nu. Practic, noi executăm, creaţia e întot­dea­una a sce­nografului. Uneori, putem să îl ajutăm din experienţă. La început contractele au venit din străinătate prin Eugen Postolache, care şi acum are o firmă care se ocupă de producţie pentru export. Eram vreo trei firme care executam lucrările aduse de el. În ultima vreme am comenzi mai multe din ţară şi mai fac un proiect sau două pentru afară. Am lucrat decorul pentru filmul “Regii blestemaţi”, am avut un contract pentru Olimpiadă şi pentru multe teatre din Paris, Berlin, München.

Cum lucraţi cu scenograful?
Primesc machetele, planurile, schiţe de atmosfe­ră, după care avem o dis­cuţie despre ce trebuie să facă decorul, nu doar cum trebuie să arate. Uneori, scenografii vin cu soluţii tehnice, alţii îţi lasă schiţele şi tu trebuie să le dai decorul.

În acest caz realizarea decorului nu mai e doar execuţie.
Pentru a rezolva problemele tehnice trebuie să ne implicăm, dar în zona artistică trebuie să execu­tăm ceea ce ni se cere. Noi ne rezumăm doar la par­tea tehnică. La “Eduard al III-lea” de la Na­ţio­nal, Buhagiar mi-a spus ce trebuie să facă acea poar­tă imensă, am găsit soluţiile tehnice împreu­nă.
În spatele acelei porţi au lucrat o mulţime de oa­­meni: un inginer proiectant, un inginer de struc­tu­­ră, iar eu şi echipa mea pe zona tehnică. Există trei lucruri de care trebuie să ţii cont neapărat dacă vrei să faci un decor de calitate, mai ales atunci când este vorba despre un decor complicat artistic cu o patină pretenţioasă, sculpturi sau alte de­talii. Primul ar fi viziunea artistică, apoi rea­li­za­rea tehnică, după care oamenii cu care lucrezi, scul­p­torii şi pictorii aleşi să te ajute la realizarea acelui decor. Trebuie conduşi atent, dar pentru mine este o meserie ai cărei paşi îi cunosc bine. Întotdeauna am grijă să lucrez cu cei mai buni oameni.

Când mergeţi la spectacolele pentru care aţi lucrat, cum vi se par decorurile?
Când merg la teatru, deja uit că eu am construit de­corurile. Nu mă mai impresionează deloc după ce am stat atâta timp cu ele în atelier, sunt fascinat de ceea ce fac actorii. Iar dacă ceva nu a ieşit cum trebuie, e bine să-ţi dai seama înainte să iasă pe poa­rta atelierului. Orice decor este ajutat de lumi­nă şi de pre­zen­ţa actorilor. Cel mai mult mi-a plă­cut decorul de la “Hamlet”, făcut pentru Sibiu, sce­no­graf este Dragoş Buhagiar, iar regizor Radu Nica. Însă, cel mai greu a fost “Burghezul gentilom” de la Naţional.

Totuşi, nu cred că aţi ajuns întâmplător să lucraţi pentru teatru.
N-am avut timp să mă gândesc dacă îmi place sau nu. Am făcut primul decor şi, du­pă aceea, lucru­rile au venit de la sine. Aşa se în­tâm­plă cu toată lumea care ajunge într-un teatru, nu mai ai cum să scapi. Cu artele plastice am avut contact de copil, am stat în ateliere cu artişti şi am lu­crat mult. Întotdeauna m-am rezumat la zona exe­cu­ţiei, nu am creat. Nu ai cum să treci de faza de exe­cu­tant atâta vreme cât nu eşti artist, atâta vreme cât nu eşti artist plastic sau scenograf. Ori eu nu sunt nici sculptor, nici pictor. Fiecare trebuie să facă ceea ce poate face bine. Dacă nu ai no­rocul să te naşti artist, nu e bine să forţezi lucru­rile.

Există o piaţă a artiştilor plastici care lucrează pentru teatru?
Este destul de limitată. Exis­tă un nu­măr mic de oameni în care am încredere. Iar unii, pur şi simplu, refuză să facă butaforie, deşi cred că ar câş­tiga o mare experienţă artistică şi tehnică.

Construirea de decoruri este o afacere profitabilă?
Dacă un an întreg nu aş avea nicio comandă, ceea ce nu se va întâmpla, am resursele necesare să nu dau faliment. Anul acesta am lucrat treisprezece decoruri de teatru. Acum lucrez trei proiecte în paralel. Şi trebuie să începem şi decorul pentru filmul lui Silviu Purcărete.

Producţie decor pentru:
Teatrul Bulandra: Elizaveta Bam, Crimă şi pedeapsă, Regele Lear, Orfeu şi Euridice;
Teatrul Naţional: Burghezul gentilom, Eduard al III-lea, Toţi fiii mei; Teatrul Mic: Cum gândeşte Amy?, Furtuna;
Teatrul Metropolis: Hamlet;
Teatrul Naţional de Operetă: Romeo şi Julieta;
Teatrul de Comedie: Casa Zoikăi
Teatrul Naţional “Radu Stanca”,
Sibiu: Hamlet, Prinţesa Turandot