Neînţelegerea
Felix Alexa a studiat atent psihologia personajelor lui Camus, iar spectacolul “Neînţelegerea”, cel puţin din acest punct de vedere, este o reuşită. Teatrul Naţional Bucureşti, Sala Amfiteatru
Regizorul curăţă textul de ceea ce pare stufos şi neactual, păstrează doar părţile care pot contura un scenariu psihologic şi de suspans, asemeni filmelor lui Hitchcock. Apariţii bizare, o muzică enigmatică care amintinteşte de valurile mării, tensiunea dramatică dusă la extrem, crează în spectacol o atmosferă încordată, unde pericolul pare să ameninţe tot timpul.
Povestea fiului care se întoarce acasă după douăzeci de ani pentru a-şi regăsi mama şi sora, fără a le spune cine este de fapt, sperînd că acestea îl vor recunoaşte, are conotaţiile unei adevărate tragedii. Neînţelegerea se naşte din evitarea momentului destăinuirii. Misterul în care se învăluie fiul odată ajuns la hanul celor două femei îl transformă în aşteptata victimă a acestora.
Mihai Călin îşi construieşte bine rolul, tratînd cu grijă momentele de nehotărâre, uşoarele porniri de sentimentalism, speranţa şi, uneori, siguranţa că va fi recunoscut. Dar, ele ucid pentru a se salva. Fascinaţia vieţii netrăite încă, marea care o aşteaptă (frumos prezentă în spectacol printr-o scoică pentru care Marta are porniri pasionale, aproape tot timpul luminată, evidenţiată ca un fel de motiv suprem) îi dau surorii dreptul la orice crimă.
De fapt, şi în piesa lui Camus, şi în spectacolul lui Felix Alexa, este vorba despre mai multe feluri de a muri. După această noapte a ultimei crime, toţi trei şi-au împlinit destinul. Este cutremurătoare Mariana Mihuţ în rolul Mamei. Aduce pe scenă toată remuşcarea vieţilor furate, îşi poartă vina ca un personaj din tragedia antică, transformă fiecare replică într-un moment de actorie care face să te treacă fiorii.
Este criminal, dar şi mamă distrusă de uciderea fiului şi pierderea fiicei. Contrapunctul îi aparţine Martei (Irinei Movilă) plină de iluzii care nu i se mai pot împlini niciodată., fără remuşcări, disperată, hotărâtă să-şi încerce ultima şansă.
Cristiana Gavrila , 13 ian 2009





0 comentarii
Comenteaza acest articol