Boala familiei M

De Fausto Paravidino, regia Radu Afrim, cu Claudia Ieremia, Mălina Manovici, Ion Rizea, Victor Manovici, Colin Buzoianu, Eugen Jebeleanu, Teatrul Naţional Timişoara, reprezentaţiile vor avea loc la TNB, Sala Mare, 7 noiembrie, ora 18:00 şi 21:30

Nu pierdeţi sub niciun chip, “Boala Familiei M”, de Fausto Paravidino, tânăr dramaturg italian. La această montare, fanii Afrim îşi vor aduce aminte de ce s-au îndrăgostit de regizor. Toate ingredientele sale la cote de top: blânda ironie care îmbălsămează aerul din jur aruncând orice problemă sub dulci anestezice; izul absurd, estompat, alunecând peste tot ce respiră; atmosfera de o stranietate moale, rafinată, în care s-a spălat mai vechiul său grotesc agresiv. Şi, nu în ultimul rând, opoziţiile afrimiene: responsabilitate-iresponsabilitate, maturitate-imaturitate.

În “Boala Familiei M”, regizorul-fetiş al noului teatru românesc imaginează un spectacol cu articulaţii laxe într-o sală-pădure imensă (scenografia, Velica Panduru) în care personajele, pur şi simplu, se topesc. Ca şi casa lor, ale cărei interioare s-au expandat neobstrucţionate de nicio graniţă peste tot spaţiul imens. Cada cu siluetă mondenă din mijlocul pădurii se numără printre puţinele contururi precise. Totul este catifelat, nimic nu opune rezistenţă, afară, ca şi înăuntru.

Vulnerabilitatea se tratează şi se maschează doar prin drogul ludicului, care toarnă balsam şi tihnă peste viaţă. Şi prin atuul proximităţii: afecţiunea tradusă în piele pe piele. Suportul moral, senzaţia de familie se coagulează corp la corp, prin uşurinţa cu care fratele se tolăneşte letargic în braţele surorilor, prin lejeritatea cu care se cuibăresc prietenii unul într-altul. Doar în cochilia intimităţii fizice, în atingerile de care corpurilor le e natural sete, personajele vor găsi sprijin şi căldură. În cea mai halucinantă scenă, când se scaldă în grup, dulceaţa imixtiunii şi familiaritatea unui corp cu altul în găoacea caldă, protectoare se trag direct din vârsta de dinaintea departajării pe sexe şi responsabilităţi.

Tuşele preferate ale lui Afrim, refuzul maturităţii, încremenirea în copilărie, repulsia faţă de responsabilitate, evaziunea în găoacea jocului şi indistincţia sexuală revin în “Boala Familiei M”, doar că mai puţin contorsionat, acoperite de un abur de jovialitate şi acceptare. A nu se înţelege că cei care iubesc mai cu seamă umorul regizorului sunt în pericol. Există un personaj tipic afrimiam, centrul familiei, tată retard, a cărui decrepitudine comică invadează totul. În plus, mentalul de telenovelă, trandafiri, priviri cu subînţeles, replici fără referent, plus dansuri mirobolante generează un întreg depozit de umor. Căci, în fond, nimic nu e prea grav şi toţi putem bea sănătoşi şi liniştiţi din izvorul toleranţei.

Clipul spectacolului pe www. timeoutbucuresti.ro.