Ecaterina cea Mare

De George Bernard Shaw, regia Cornel Todea, scenografie Ştefania Cenean, muzica Nicu Alifantis, cu Maia Morgenstern, Ştefan Iordache, Silviu Biriş, Natalia Călin, Ana Macovei, Mihai Calotă, Florin Lăzărescu, Teatrul Naţional, sala Amfiteatru

Acest spectacol a fost gândit să fie o “lovitură de casă”, iar cu două nume ca Ştefan Iordache şi Maia Morgenstern pe afiş, nici nu mai contează rezultatul, scopul oricum este atins. Din păcate, chiar dacă sala este arhiplină, iar biletele “vânate” cu mult timp înainte, spectatorul pleacă dezamăgit. Pentru că aştepţi cel puţin două recitaluri actoriceşti, cum promit, de obicei, spectacolele gândite în jurul unor mari actori. Din păcate, ceea ce se întâmplă pe scena Naţionalului trădează această reţetă, pe care probabil că s-a bazat şi regizorul Cornel Todea.

Piesa lui George Bernard Shaw, o premieră absolută în România, nu urmăreşte adevărul istoric, ci parodiază trăsăturile ţarinei Ecaterina cea Mare (Maia Morgenstern), ale ruşilor şi chiar ale englezilor. Căpitanul englez (interpretat într-un comic savuros de Silviu Biriş) vine la curtea ţarinei cu intenţia de a-i vorbi personal. Îl întâlneşte pe Prinţul Potemkin (Ştefan Iordache) care îl îngrozeşte cu obiceiurile lui: bea vodkă, mănâncă usturoi, cântă şi petrece toată ziua. Ajuns la Ecaterina cea Mare, va fi “victima” admiraţiei ei erotice. Iar în scenele dintre cei doi, Maia Morgenstern joacă îngroşat aceste date ale ţarinei, vulgarizând gesturile.
Textul lui Shaw nu aduce personaje conturate, ci doar nişte schiţe de roluri neofertante, care cu greu se pretează la improvizaţii într-un spectacol. Şi atunci se apelează la trucuri şi comedie exagerată dusă spre parodie, dar nesusţinută ca atare. Maia Morgenstern alunecă într-un fals actoricesc, singura ei preocupare fiind aceea de a stârni râsul cu orice preţ. Singurii care se distanţează de afectat, fiind mai precauţi cu tendinţele acestui gen de comedie sunt tinerii din distribuţie.

Spectacolul se transformă în comedie brută, tratată la prima mână, care parcă intenţionează să verifice toate mijloacele unei bulevardiere ieftine. Degeaba o ornamentează regizorul Cornel Todea cu muzica lui Nicu Alifantis şi o plasează într-o atmosferă lucrată pe detalii ruseşti, că nu depăşeşte acest nivel. Iar când mizele sunt doi actori de talia lui Ştefan Iordache şi a Maiei Morgenstern, dezamăgirea celui din sală este cu atât mai mare.