O scrisoare pierdută

Bulandra, Sala Toma Caragiu, regia Doru Ana, scenografia Nina Brumuşilă, cu Daniela Nane, Şerban Pavlu, Niculae Urs, Gheorghe Ifrim, Adrian Ciobanu, Marius Florea Vizante, Vlad Zamfirescu.

O montare după un text de Caragiale este supusă inevitabil comparaţiilor. Cu spectacole mai vechi, cu propria lectură, cu interpretările date de criticii literari. O montare după un text de Caragiale se căzneşte inevitabil să scape de căi deja bătute, să sublinieze actualitatea textului (sau, mai bine spus, perenitatea lui), să găsească nuanţe noi în replică.

"O scrisoare pierdută" de la Bulandra nu se dezice de aceste tendinţe. Fără să-şi propună cu orice chip inovaţia, regizorul Doru Ana pune accentul pe micimea clasei politice, pe situaţia care scapă de sub control alegătorului, pe imposibilitatea de a alege într-o lume a prefăcătoriei. Într-un decor rupt din realitate, semnat Nina Brumuşilă, o clădire veche cu ferestre de termopan şi uşă automată cu senzori - personajele lucrează la birouri metalice dotate cu laptop-uri, vorbesc la mobil şi poartă haine de firmă. În aceste condiţii drumurile la telegraf ale prefectului şi scrisoarea, ca obiect, îşi pierd uşor credibilitatea. Însă convenţia funcţionează, iar mesajul e evident: electoratul se identifică cu cetăţeanul turmentat, dar onest, care se încrede în îndemnurile mai-marilor, îmbătat de vorbe şi ameţit de o imagine falsă, îndelung cultivată sau cu poliţistul care se vaită, minte şi fură.

Cuplul Ghiţă Pristanda - Cetăţeanul turmentat, format prin distribuirea în aceste roluri a fraţilor Gheorghe şi Lucian Ifrim este inspirat şi serveşte foarte bine acestei idei. Şerban Pavlu în rolul lui Tipătescu este în formă bună, însă pare puţin stânjenit de greutatea rolului care i-a fost încredinţat şi de relaţia cu Daniela Nane (care încurcă textul, dărâmă scaunele), o Zoe care se relaxează făcând cumpărături şi oscilează între falsitate şi disperare.

Doru Ana dă viaţă unui Trahanache corect şi coerent, făcând echipă bună cu Nicolae Urs şi Adrian Ciobanu, interpreţii savurosului cuplu Farfuridi - Brânzovenescu. Vlad Zamfirescu e tenace într-un Caţavencu mai puţin abil, dar foarte hotărât. Marius Florea Vizante întruchipează un Agamemnon Dandanache inedit, în tricou alb, mulat, cu pantaloni albi de fâş, veşnic cu celularul şi cheile maşinii în mână. Dandanache e şmecherul tipic de Bucureşti, ajuns prin forţa împrejurărilor în provincie. Obişnuita lui ameţeală e acum dată de sirenele poliţiei, care însoţesc orice "personalitate", de oboseala drumului, dar mai ales de neatenţie. Complet lipsit de interes, el îşi rosteşte discursul din prag, în halat de casă, adormit şi plictisit de tot ce-l înconjoară, făcând caricatura politicianului câştigător în alegeri. O caricatură ce stârneşte hohote de râs, dar şi teama de a fi alegătorul turmentat sau slujitorul devotat al unui astfel de personaj.

http://www.bulandra.ro/

O scrisoare pierdută
15, 16 decembrie, ora 18:30
Sala Toma Caragiu
Str. Jean Louis Calderon nr. 76A
Tel. casa bilete: 212 05 27