Olimpici pentru 1 zi

O şedinţă de echitaţie este exact ce trebuie pentru a te recrea în rural şi în natură, după o zi de muncă la birou, cu fundul lipit de scaun. Antidotul perfect al dimineţilor şi după-amiezelor corporate s-a dovedit a fi un vis perfect realizabil. Experienţa e trăznet, şi ar trebui încercată de oricine. Cu siguranţă nu veţi regreta, chiar dacă la sfârşit veţi merge într-un mod total neaşteptat… din cauza febrei musculare a muşchilor coapsei interioare.

Am decis să încerc primul club de echitaţie deschis în Bucureşti: Clubul de Echitaţie Voluntari. Datează din 1990, în 1994 urmându-i Clubul de Echitaţie Bucureşti, iar în 1998, Ecvalahis. Aurel Boată, cascador, este cel care a iniţiat această aventură, pornită împreună cu prietenii săi. Locul e nespectaculos, fără dotări şi pretenţii, iar oamenii sunt pasionaţi de ceea ce fac şi şi-au format mai puţin un grup de clienţi cât unul de prieteni. 

Instructorii par total neinteresaţi de publicitate, în schimb sunt în stare să îţi povestească nenumărate istorii – despre Domnul Soldat, cel care a rămas cu această poreclă de la calul pe care îl încăleca în anii ‘90, despre cum au plecat odată cu toţii în plimbare şi au recuperat un om, când s-au întors, din… grajd pentru că iapa sa pur şi simplu nu voise să se mişte din loc, despre cum o foarte cunoscută actriţă a rămas ţintuită în loc întreaga şedinţă declarând că de fapt dorinţa ei era ca respectivul cal să pască, pentru că e flămând, după care s-a apucat să cânte, şi câte şi mai câte. Caii au personalităţi distincte şi trebuie ştiut că e un basm că nu muşcă, nu te trântesc şi nu te… simt imediat dacă ştii să te porţi cu ei sau nu. Ca să devii un călăreţ bun, trebuie să schimbi calul frecvent, să ajungi să îi cunoşti, nu să te înveţi cu unul şi atât.

La prima mea lecţie, totul a decurs bine: am învăţat cum să mân calul în cerc, să mă sui şi să cobor din şa, să îl îndrum la pas şi să îl opresc, totul în poziţia corectă de călărie. Iapa a fost destul de docilă, însă, după ce s-a lămurit că morcovii lipsesc, s-a plictisit de manevrele mele neîndemânatice şi mi-a dat ceva emoţii încercând furiş alte preocupări. Caii de aici nu fac dresaj, însă au alte “galoane”. Aurel Dicu, unul dintre instructori, povesteşte: “Caii sunt special antrenaţi pentru cascadorii, pentru film. Ştiu să îngenuncheze, să se culce, să se ridice în 2 picioare, trec prin foc, săbii, explozii, nu se sperie de reflectoare, de mulţime. Şi… dacă te-au văzut cu măru-n mână nu mai scapi de ei (confirmat :) iar mânzul e tare pupăcios”. Chiar dacă nu se face dresaj, este mediul perfect în care poţi învăţa elementele de bază: pas, trap, galop. Plimbările, în funcţie de îndemânarea câştigată, se fac în curte sau în pădure. Ajungi la pădure în momentul în care eşti în stare să plimbi calul, nu să te plimbe el pe tine, mi se explică. Până atunci, vii să dai cu lopata, cu ţesala, scoţi bălegarul din grajd, sau faci pur şi simplu o vizită să dai morcovi la cai. Clar, nu e genul de club fiţos unde vii să te vadă lumea şi pleci imediat ce termini antrenamentul…

Şos. Bucureşti-Ştefăneşti 124 – 126, Voluntari, tel: 0722.432.990.

www.calarie.trei.ro. 50 lei / şedinţă, are instructor sau însoţitor inclus şi durează 60 minute, în fiecare zi pe lumină, în funcţie de sezon, cu excepţia zilelor de luni.

 (fostul club Ecvalahis) Comuna Adunaţii Copăceni. Tel: 0721.786.837. 50 lei/şedinţă, L–D: 6:00–21:00 (pentru programări).

Str. Jandarmeriei 2 (zona Băneasa-Institutul Meteo), 30 min/40 lei, 45 min/50 lei. Tel: 0740.152.927. Un abonament de 10 şedinţe are avantajul uneia gratuite.

– Echipament se găseşte în lanţul de magazine TCM, la Cora Pantelimon, sau la Black Beauty (lângă Prisma).

Îmi place caiacul pentru că este unul dintre puţinele sporturi unde controlul îţi aparţine. Eşti doar tu şi vâsla, nu depinzi de niciun partener, iar dacă îl practici doar ca divertisment, nu te pui la încercare cu niciun rival. Deşi, sincer, eu prefer să merg pe lac cu prietenii periodic pentru că distracţia este mai mare atunci şi chiar competiţia devine distracţie. Iar dacă vă plac întrecerile, cursele până la prima terasă cu bere de pe marginea lacului pot să te motiveze într-adevăr.

Te oboseşte destul de mult caiacul, deşi nu este atât de greu cum pare la prima vedere, dar te ţine destul de în formă. Practicarea acestui sport cere o bună pregătire fizică, multă forţă, echilibru, ritm, dinamism, rapiditate şi precizie în execuţie, îndemânare şi coordonare în mişcări. Dacă vă povesteşte cineva despre aceste lucruri, probabil că vi se pare un sport foarte complicat şi dificil de făcut. Însă, în momentul când ai urcat în caiac, descoperi că este mult mai uşor când transferi teoria în practică.

Eu fac de mult timp caiac şi când o perioadă nu ies cu băieţii pe lac (pentru că ne lenevim mai multe luni şi mergem doar la pescuit sau trăim sportul în faţă televizorului dintr-un bar), chiar se vede.

Caiacul aduce şi alte avantaje pentru că fetele îl consideră un sport foarte masculin, s-ar putea să vă crească acţiunile în ochii lor.       

dacă ai puţină imaginaţie, poţi să compari experienţa aceasta cu zborul, de exemplu. Ai nevoie numai de un minut sau două pentru a te obişnui cu felul cum se controlează aparatul, după care poţi să te distrezi de minune până când te plictiseşti... sau până când te ia ameţeala. Giroscopul reuşeşte, în afară de a te ameţi puţin, să îţi pună o mare parte din muşchi la lucru. Este o experienţă care trebuie încercată, iar după ce faceţi acest lucru, în mod sigur vă veţi întoarce aici pentru încă o tură.

– Preţ: 10 lei / ora pentru caiacul de o persoană, 15 lei / ora pentru caiacul de două persoane;

– Clubul nu are vestiare. Dacă vrei să te schimbi trebuie să foloseşti toaleta clubului care este mică şi are apă pe jos;

– Dacă ajungeţi la club înainte de ora 14:00, dotaţi-vă cu apă, suc sau bere. Terasa este închisă în prima parte a zilei.

– Giroscop: 10 lei/ 10 min; max 100 kg. Nu sunt acceptate persoanele care au consumat droguri, băuturi alcoolice sau au probleme cardiace;

1 2 3 4