Restaurant Tarot

E bine alcătuit, bine comparti­mentat, e viu colorat, dar nu e bălţat, are personal deferent, e prietenos cu vicioşii cu “fumuri la cap” şi, lucrul cel mai important, are mâncare bună şi porţii rezonabile. E un loc în care revii cu plăcere, e, ca să zic aşa, ca o melodie mişto pe care o fredonezi când ţi-e bine.

Vineri seara n-am avut probleme cu găsirea unei mese libere şi cum ştiam, cât de cât, meniul am cerut o sticlă de J. P. Chenet (Cabernet Syrah, Franţa) şi mi-am aprins pipa; savuram vinul al cărui gust nu foarte accentuat, dar cinstit, cu post-gust blând de pădure mă ducea cu gândul la plăcerile tihnite pe care le cam sărim, uneori. Cum ar fi un bun restaurant, unde aş putea mânca, pentru început, unul dintre felurile mele preferate, supa de ceapă, nu foarte complicată, dar suficient de elaborată ca să nu fie chiar a piece of cake.

Aşa că am cerut un "Zece de cupă" (foto 1; doar sunt într-o casă unde misterul domneşte...) şi am ascultat muzica bună, din vremuri nu foarte îndepărtate. După 10 minute, aroma atât de cunoscută m-a trezit din melancolii şi m-a aruncat într-un delicios prezent, alcătuit din felii de ceapă tăiate şi călite în unt de bună calitate, apoi stinse cu puţină zeamă în care eu aş pune şi o umbră de vin alb, iar la final felia de pâine acoperită de caşcaval, toată construcţia asta împlinită în cuptor, cât să-i dea crusta definitorie. Bună şi aproape fierbinte, suficient să facă din gerul de afară o glumiţă pasageră.

Şi pentru că nu mă grăbeam şi pentru că era seară şi aş mai fi mâncat ceva, dar nu prea solicitant, mi-a făcut cu ochiul "Şapte de caro" (foto 2), sau, pre limbajul nostru profan, şalău în vin alb. Again, un fel de mâncare relativ simplu, dar pe care nu trebuie să-l scapi din ochi. 15 minute au trecut până la întâlnirea mea cu cele două bucăţi oneste de fileu, punctate cu boabe de piper şi înconjurate de sosul bine închegat, fără a avea o consistenţă exagerată; în gust simţeam vinul, untul şi uleiul de măsline, dar mi-ar fi plăcut şi câteva boabe de capere.

Şi cum cea mai bună garnitură este cartoful natur, nici eu nu am schimbat obişnuinţele, mai ales că porţia a fost consistentă, cu mult mărar proaspăt tocat. Lămâia stoarsă e obligatorie, pentru că accentuează toate celelalte arome, iar dacă mai puneţi şi un praf de piper şi niţică sare, totul e la marele fix. Ştiu, îmi veţi spune că ar fi trebuit să beau vin alb, sec, dar vă răspund că nu prea mai pun gura pe vin alb; ba, mai mult, nu mai beau vin românesc decât dacă n-am încotro. Şi cum aici am avut de un­de alege, roşu a fost şi a rămas.

Şi chiar dacă era niţeluş răcoare, tot nu-mi venea să plec printre nă­meţi. Mai bine mai stau, mai beau, negrăbit, un pahar de vin şi mă mai uit pe meniu, poate mai trag o carte câştigătoare, cum ar veni. Da, ştiu ce-mi lipseşte pentru o cină com­ple­tă, astfel încât să nu mânii zeii bunăstării culinare: desertul. Dar n-aş fi mâncat chiar orice, adică pa­panaşi, clătite şi celelalte. Ce-ar fi dacă aş încerca să fac o mică aclimatizare, tot trebuie să ies, finalmente, la ae­rul cvasi-polar care, nu-i aşa, a în­genuncheat ţărişoara.

Deci, vorba românului, să fie "Pământul" (foto 3), aka melon glace. După două pufăituri, am primit ceea ce vedeţi în foto 3; sub colacii de frişcă (bună, cu gust sănătos) şi de ciocolată odihnea o felie de pepene galben, al cărei miros fresh este, pentru mine, irezistibil. Si, cum nu era exagerat de rece, desertul meu s-a topit fără mare efort. Cam aici se termină povestea mea; cum ar veni, sorţii mi-au fost benefici. F.B

Nota de plată
Zece de cupă 10 lei
Şapte de caro 22 lei
Semn de pământ şi apă 5 lei
Pământul 8 lei
J. P. Chenet 35 lei
Total 80 lei

Restaurant Tarot
*****
Carol Knappe 104, 021.224.06.00,
www.restauranttarot.ro