Restaurantul săptămânii: Balcic

Craciunul, Revelionul, Boboteaza şi Sfântul Ion au fost bifate. Alta certitudine a oamenilor pofticioşi ar fi aceea ca ni s-au golit frigiderele şi e timpul sa (re)începem survolul nostru gastronomic prin bucatarie crâşmelor bucureştene.

Primul popas, la Balcic; aici în Bucureşti... Oricum, daca aveţi pofta de niscaiva gateli ca la ei acasa, intraţi în restaurantul omonim, alegeţi o masa şi familiarizaţi-va cu locul, pentru ca s-ar putea sa va placa şi ar fi pacat sa nu daţi detalii prietenilor.

Pâna la intrarea propriu-zisa în "Balcic"-ul nostru, am trecut prin terasa acoperita, acum pustie, fireşte. Am fost condus la o masa de trei locuri, iar prima observaţie ar fi aceea ca distanţa e suficienta pentru a mânca tihnit. Mobilierul e din lemn, comod, iar decorul este neostentativ, dominant alb, potrivit locului originar. Ca sa termin cu facilitaţile, toaleta este foarte curata, bine luminata şi decorata în acelaşi stil, iar parcarea, sincer, nu ştiu daca e.

Hai sa şi mâncam! Ospatarul vine imediat cu meniul, scris în româna, bulgara şi engleza, cu ingredientele şi cantitatea fiecarui fel menţionate; e destul de "împanat", cu multe mâncaruri bulgareşti sau, cel puţin, cu denumirile aferente. Dintre zacuşte, mizilicuri, salate, am "deschis" cu "brânza ca la Sopski", adica o gustare calda, urmata de "tarator", o supa rece din iaurt, lubrifiate de un rachiu de prune învechit din regiunea Troian.

Cam dupa 10-15 minute îmi este adusa brânza, aburinda, într-un vas roman, mic; este aratoasa, cu pete galbene (de la oul ochi), roşii, verde închis pe albul spart al brânzei. E foarte calda, dar nu fierbinte, iar amestecul acesta, nu foarte spectaculos, totuşi, aluneca bine, poate şi datorita gustului neexagerat al brânzei. Tuşeul e dat de ardeiul iute copt, a carui iuţeala e uşor domolita şi mai bine definita de caldura cuptorului. Iar rachiul e foarte bun, cu gust de pruna şi culoare aramie. Am mai cerut şi o "parlenka cu caşcaval", o lipie ideala pentru întins în zemurile lasate de ingredientele sus amintite. Tarator, supa rece, e mult mai potrivita pe caldurile verii, fiind, de fapt, un soi de ţaţiki mai lichid, îmbogaţit cu nuca pisata. E echilibrata din toate, iar nucile îi dau o consistenţa farâmicioasa, daca pot spune aşa şi uite ca pot. Rachiul şi-a facut datoria şi de data asta.

"Cântarind" pe-ndelete urmatoarele mişcari, preferatul era, de departe, iepurele la proţap, dar eu eram singur şi el la fel, adica urecheatul era întreg şi m-a cam învins. Pâna la urma m-au tentat organele de miel prajite în prapore, asortate cu garnitura combinata , ajutate de un pahar de vin roşu bulgaresc, un Merlot. Ma şi vedeam desfacând uşor praporele din care aburii înmiresmaţi îmi vor asalta simţurile.

Dupa un sfert de ora, iata! Farfuria mare şi alba gazduia un soi de tocana de organe, cu bucaţele de ficat (cam multe), cu vreo doua de inima şi ("decât") una de rinichi. Sosul era bun, consistent, dar ansamblul nu era ce ma aşteptam sa fie, era simplist şi nici nu avea gustul şi aroma distincte de miel; cât despre prapore, probabil a fost pulverizat. Vinul, decent, cu o uşoara astringenţa, placuta, dar cu un post-gust amarui, puţin deranjant.

Ce folos ca salata avea de toate, ba chiar şi un fel de ketchup bun, eu aşteptasem altceva… Pe de alta parte, s-ar putea sa greşesc eu, nu zic nu. Nu puteam pleca fara sa ma fi îndulcit, iar tortul "Garas" (blat, cu umplutura de nuca şi glazura de ciocolata) a fost o combinaţie clasica, bine dozata şi deloc greoaie. Ştiu sigur c-am sa revin; locul e foarte-n regula şi, în plus, am o întâlnire cu Urechilov. Gospodin Florin Barbu

Nota de plata
Brânza ca la Sopski 12 lei
Tarator 6 lei
Parlenka cu caşcaval 6 lei
Organe de miel prajite în prapor 25 lei
Garnitura combinata 12 lei
Tort Garas 12 lei
Rachiu de prune învechit 12 lei/100 ml
Vin roşu 8 lei
Total 93 lei


Restaurant Balcic
Ştefan cel Mare 1,
021.230.55.35;
www.restaurantbalcic.com