Coltul Verde - Noxele, defrişările şi bucureştenii (partea a doua)

Revin la o temă anterioară, pusă în discuţie de un proiect al Asociaţiei “Salvaţi Bucureştiul”. Vă povesteam atunci de faringitele, bolile pulmonare cronice şi alte “minuni” provocate de poluare, care au dus la dublarea sau triplarea numărului bolnavilor în doar 10 ani. Dincolo de industrie şi traficul intens din oraş, un alt motiv este şi va continua să fie numărul foarte mic de parcuri. Îmi pare sincer rău că trebuie să mă întorc în timp, taman în ‘89, când Bucureştiul avea 3.470 hectare de spaţiu verde, dar ne va ajuta să vedem cu alţi ochi anul 2004, când mai rămăseseră 1.710 hectare. Şi dacă vă gândiţi că oraşul ăsta are peste 2 milioane de locuitori care poluează fiecare după posibilităţi, veţi realiza că petecul de verde de câteva sute de hectare face cu greu faţă marii de noxe şi betoane.

 Pentru anul 2007 încă sunt cifre oficiale, aceastea fiind probabil undeva pe la 1500 hectare. Şi în timp ce verdele scade, populaţia şi poluarea cresc, exact ca în poveste. Conform Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, capitala avea în 2005 sub 7 mp de spaţiu verde pe cap de locuitor, faţă de 32mp în Varşovia, 64 în Londra şi 83 în Stockholm. Subliniez că cifra pentru Bucureşti este valabilă pentru o populaţie de 2 milioane locuitori, deşi, neoficial, poate depăşi 3 milioane. Atunci vă imaginaţi cât de mult scade spaţiul verde alocat locuitorului. Din ‘90 au dispărut 600 de mii de copaci din aliniamentele stradale şi 1500000 de copaci în total. Cordonul de protecţie din jurul oraşului a fost defrişat, pădurile Corbeanca şi Băneasa dispar şi ele uşor da’ sigur, ca şi multe parcuri. Şi nu e greu să calculaţi câte maşini au răsărit în intervalul de 18 ani. Nu vă rămâne decât să trageţi linie şi să socotiţi singuri în boli, disconfort şi stres. (Ce) Va urma!?