24 de ore în oraş - Nelu, cizmarul din Piaţa Gorjului

A consemnat Simona Rădoi

08:00 Eu mă trezesc devreme, chiar de pe la ora şase, dar n-are sens să vin de la ora aia în piaţă: mai durează până vine lumea la cumpărături. Aşa că mai am timp să mai fac, una alta prin casă şi să beau prima cafea.

10:00 Deschid cizmăria. Îmi fac o cafea, pe care o beau în timp ce fumez o ţigară. De obicei, dimineaţa, repar flecuri, pentru că este o muncă mai anevoiasă. Trebuie să dau flecurile vechi jos, să mă duc cu pantoful la polizor, să îl îndrept, apoi tai alt flec pe forma tocului, îl bat în cuie, dau cu ceară… Ce să mai, e o muncă grea, pe care o fac de 25 de ani. Şi, să fim serioşi, niciodată nu a fost o afacere să ai cizmărie.

12:00 Repar o pereche de cizme. Sunt ale unei doamne, care mi-a spus că vrea să i le cos la călcâi, deşi ele necesită o cusătură şi în faţă. I le cos din proprie iniţiativă, că după aceea vine şi face scandal, că nu i le-am reparat cum trebuie.

13:00 Atunci îmi iau pauza de masă. Nu e program special, aşa că poate să dureze şi cinci minute, şi o oră. Depinde cât am de lucru în ziua aia. După ce mănânc, mă apuc din nou de treabă.

16:00 Ies oamenii de la serviciu şi deja e învălmăşeală. În cizmăria mea intră tot felul de persoane. Sunt oameni simpli, normali. Aia cu bani nu vin la cizmărie, să îşi repare flecurile la pantofi. Normal că îşi permit alte perechi de pantofi.

19:00 E timpul să închid şi să merg acasă. Câteodată plec atât de obosit de aici, că nu mai am chef de nimic. Dar, ştii cum e, sunt lucruri pe care trebuie să le faci, fie că ai chef, fie că nu.