Cu sau fără MC?

Kate Hutchinson, de la Time Out Londra, compară părţile bune, părţile rele şi urâtul din lumea rimelor

Dansăm în main-room-ul cavernos al clubului “Herbal”. Suntem cuprinşi de ritmul sub-başilor de dubstep, când brusc se aude “Bring it back selectah, REWIND!” exploziv, prin boxe. Zâmbetele ne împietresc pe faţă în timp ce omul din spatele microfonlui scuipă o serie de nonsensuri care ne reduc vizibil entuziasmul. “Nenorociţii de MC-ii...”, mârâie cineva în spatele nostru. Ce bine-ar fi dacă Roots Manuva ar fi angajat prin cluburi!

E un scenariu des întâlnit la petrecerile de acest gen. Aici başii sunt gazdele serii, însă dizenteria verbală a MC-ilor de cele mai multe ori acoperă muzica, în loc s-o puncteze, lansând numai impresii negative în jur. “Dacă vreun MC începe să se bâlbâie prin faţa mea o să-i aplic o rolă de bandă adezivă peste gură!” şi “De ce să mai pui muzică dacă cineva o să abereze peste ea oricum?” sunt nişte exemple de comentarii la adresa mişcării pe forumul 1Xtra. Pionierul drum'n'bass Fabio ţine o serie de petreceri, pe nume “Swerve”, din care lipsesc MC-ii, pentru că îşi doreşte ca muzica să fie în centrul atenţiei.

Să-i lăsăm pe cei de la casa de discuri “Soul Records” să apere cauza MC-iilor. Ultima lor compilaţie, “An England Story”, este un documentar audio al culturii MC-ilor în Marea Britanie din 1983 încoace ce poartă ascultătorul de la pionierii reggae-ului jamaican, precum Papa Levi şi Tippa Irie, până la artiştii tineri de garage şi grime ai momentului, precum Stush şi Riko. Aceast material a fost extras dintr-un mix făcut acum doi ani de către clubul şi casa de discuri “Heatwave” al cărui compilator, Gabriel, declară: “Rolul MC-ilor este să întreţină publicul şi să facă o introducere a pieselor, conturând interacţiunea dintre oameni şi DJ.”

Pentru el, rolul acestui mix este acela de a cimenta unicitatea MC-ilor britanici. Tippa Irie, care a “rupt” topurile cu viteza luminii, insistă că MC-ii adaugă “atmosferă, o stare de spirit, suflet, adevăr, bucurie, şi, mai ales, un mesaj bun” muzicii. Însă, în mod clar, există o diferenţă enormă între MC-ii lipsiţi de experienţă, care ajung să fie gazde ale unor seri, şi oamenii peste care au trecut multe primăveri muzicale, precum Irie.
Problema stă diferit şi în cazul grime-ului şi al jungle-ului. Aşa cum explică Mary Anne Hobbs de la Radio 1, “Aici MC-ii sunt în centrul atenţiei.” Versurile lor sunt cele care “agaţă” fanii, însă există o polemică vizavi de latura lor negativă.

Aceste stiluri sunt la poli opuşi faţă de comentariile haioase, cu substrat social, ale MC-ilor de origine jamaicană, imigraţi în UK pe la începutul anilor '80. Warrior Queen, care apare şi ea pe compilaţie, este unul dintre ei. “Fiecare-şi face treaba în felul lui, dar nu cred că versurile ar trebui să le spună oamenilor “Sunt plin de bling, eu am asta şi tu nu, ca atare nu eşti la fel de tare ca şi mine.”” Cu toate acestea, MC-ul de grime Riko din crew-ul “Roll Deep” explică: “Acesta e un punct de vedere valid, dar părerea noilor MC de grime este că e cu mult mai bine să spui nouă lucruri negative dintr-un total de zece. Dacă vorbeşti despre rele oamenii vor fi mai atenţi.”

Istoria MC-ilor este documentată pe disc, dar care e viitorul lor? Gabriel îi vede ajungând din ce în ce mai populari atât timp cât dubstep-ul, grime-ul şi dancehall-ul vor continua să se intersecteze. De asemenea, el crede că specificul jamaican va fi din ce în ce mai proeminent pe aceste scene, întrucât artişti precum Toddla T împing sunetul la noi nivele.
Artistul grime Riko spune: “Oamenii cred că vorbim doar despre o grămadă de lucruri violente, însă acum avem posibilitatea de a face piese cu rime melodioase.”
Chiar şi noua “specie” de iubitori de bas din cluburile din zona Shoreditch au început să folosească MC-ii. Hannah Holland din Batty Bass spune: “MC-ii greşesc atunci când se cred în centrul atenţiei, în loc să adauge o nouă dimensiune muzicii. Eu lucrez cu MC Chickaboo pentru că are personalitate şi pentru că împreună avem ceva nou de oferit scenei.”

Irie are şi el o atitudine pozitivă(“Cât timp menţinem lucrurile pe linia de plutire şi avem subiecte interesante despre care să vorbim”), însă este sceptic la adresa MC-ilor noului mileniu: “Când noi (fondatorii mişcării) vorbim, puteţi să auziţi clar şi răspicat fiecare cuvânt. Tare-aş vrea să-i văd pe Dizzee Rascal, Wiley şi Kano versus Tippa Irie, Papa Levi şi Macka Band, să văd cine-ar câştiga.” Iată un trei la trei pe care şi noi am vrea să-l vedem! Traducere de Iris Opriş
Stai cu ochii pe listele Time Out! În Bucureşti ai şansa să asculţi MC-ii adesea la petrecerile din Fabrica, Suburbia sau de la Arenele Romane.

nightlife@timeoutbucuresti.ro