De vorbă cu Mani Gutău de la Urma

Una dintre surprizele primăverii la capitolul rock alternativ, a fost reunirea formaţiei Urma. Se pregătesc noi concerte şi un nou album, al patrulea. Detalii de la Mani Gutău (voce & chitară). De Viorel Grecu

Ce au însemnat aceşti doi şi ani şi jumătate de pauză pentru proiectul Urma si pentru tine ca artist? Din punct de vedere spiritual, evident…
Din punct de vedere spiritual e evident ca în ultimii trei ani am avut chakra şifonată, fapt care a condus implicit la o absentă îndelungată. Mi s-a părut normal şi de bun simţ să nu mă prezint în faţa publicului, aura îmi era slabită datorită regimului ''fără compromisuri'', astrele îmi erau aşezate total nefavorabil, prin urmare a fost necesar un tratament de recuperare. Tratament pe care l-am urmat conştiincios în diverse baruri pe plan nocturn, în timpul zilei lucrând la diverse reparaţii morale, numite album muzical ''Trend off'', ce trebuia oferit celor care îl asteptau, indiferent de contextul în care se afla Urma în acel moment.

De fapt asta a fost întrebarea ce m-a amuzat constant în ultimii ani, îngrijorarea condescendentă de genul ''Ce faci, nu mai cânţi? Nu mai faci nimic? Păi restul fac, tu nu mergi mai departe?'' Afirmaţii venind din partea unor oameni apropiaţi Urmei şi care într-un fel bizar şi inexplicabil consideră normal şi de bun simţ să te apuci de construcţia unei bucătării de vară deşi casa din curte unde ţi-ai petrecut vacanta e cuprinsa de flăcări. Eu am ales Urma, Urma m-a ales pe mine şi normal a fost sa ne respectăm reciproc până la ultimul pas. Nu erau multi pompieri în preajmă, prin urmare a fost un pic mai greu să sting focul.

Poate am o vizune mai simplistă ca şi constructor, dar la un moment dat in viaţa cuvintele mari trebuie susţinute de fapte şi decizii mai puţin plăcute, ca efort si consecinţă. Altfel rişti să ramâi doar un comunicat de presa. Eu am ales să îmi respect publicul, şi asta într-un fel mi-a luat ceva ani dintr-o posibilă viaţă de artist, aspect pe care de altfel l-am regretat profund, poate şi datorită fetelor de diverse etnii si nationalităţi care căutau alinare si comfort spiritual în backstage-ul formaţiei din care făceam parte. Primele zile lipsite de glorie, ca simplu cetăţean, au fost mai grele, apoi am realizat că în ţara asta eşti recunoscut şi apreciat mai degrabă post-mortem sau in absentia, deci am profitat la maxim de o glorie crescândă, fiind mai viu ca niciodată.

În formula actuală vă regăsiţi trei dintre vechii membrii (tu, Sorin Erhan - bass, Dominic Csergo - tobe). Alături de voi sunt patru noi sosiţi pe care te-aş ruga sa ni-i prezinţi.
Vă rog să nu ne îmbătrâniţi gratuit, pentru că atât eu, Domi sau Sorin suntem ca nişte bucheţele de ghiocei de martie, proaspeţi şi gata de colinde rock. Altfel nu am fi scos capul afară din zăpadă, primăvara vine cu un scop precis mai tot timpul. Colegii noştri adăugati mai recent la buchet sunt flori la fel de frumoase şi proaspete, menite să crească valoarea aranjamentului nostru floral. Jimmy la chitară, Catrinel - voce, Luis - saxofon/flaut şi Ati la percuţie. Asta e componenţa Urma în acest moment şi cel mai bun mod de prezentare a intenţiilor noastre muzicale sunt piesele şi repetiţiile făcute împreună. {apte muziceni care au ales sa cânte impreună, din plăcere şi din ideea de a lăsa ceva corect în urmă. Time will tell, it always does.

Câteva detalii despre cel de al patrulea album Urma, "Lost End Found". O să apară într-o formulă inedită, "puzzle-concept". Intr-un final va exista si un CD fizic?
La finalul expediţiei ''Lost End Found'' va exista atât albumul în formatul fizic numit CD cât şi un album fotografic cu suport vinyl în care vor fi prezentate momentele de construcţie ale acestui nou album Urma. Fie ele concerte, sesiuni de studio sau pur şi simplu partide de şah jucate în timpul liber. Ideea e simplă şi suficient de clară, ne dorim ca ascultătorul să parcurgă împreună cu noi aceiaşi paşi, în acelaşi ritm. Să îi oferim şansa să vadă cum e construit un album muzical, piesă cu piesă, nu oferindu-i din nou un material complet finisat, la care ca şi ascultător sa îţi fie relativ dificil să afli care a fost prima piesă adaugată, primul pas făcut de muzicienii preferaţi pe parcursul noii călătorii.

Cum stă Bucureştiul la capitolul live venues faţă de prima epocă a activităţii Urma (2004-2006)?
Cred că voi putea răspunde la această întrebare după ce voi face primul salt, deocamdată aş putea să va vorbesc doar despre barurile aflate în incinta locaţiilor destinate evenimentelor live. Voi oferi un raport complet după primul concert, acum aş putea vorbi doar din amintiri, şi amintirile mă chinuiesc.
Din exterior se vede un progres şi indiscutabil un numar mai mare al locaţiilor destinate concertelor şi evenimentelor culturale. Deocamdată singurul club construit profesionist şi responsabil în România mi se pare The Silver Church, care se ridică oricând la nivelul unui club de afară, ca dotare şi pregatire tehnică. Nu întâmplător am ales această locaţie pentru primul concert în România în ultimii ani, din punctul ăsta de vedere putem spune că artista numită România a mai făcut un pas înainte, deşi firesc ar fi ca fiecare oraş mare sa ofere măcar două locaţii situate la acelaşi nivel de pregătire.

Crezi ca viitoarele albume şi concerte au potenţialul de a vă aduce noi sustinatori pe langă cei vechi, oameni care dintr-un motiv s-au altul nu v-au descoperit pana in prezent?
Sunt ascultători care au descoperit Urma prin prisma ultimului album , alţii care au irosit alături de noi câteva primăveri ascultându-l pe primul, unii s-au pierdut în albumul doi, bottom line, ăsta e avantajul muzicii făcute până acum, nu a fost construită doar pentru a reprezenta tendinţele estivale ale unui anumit an sau al unui anumit grup de ascultători. Pe plan imediat poate nu e o soluţie practică, datorită considerentelor financiare, pe termen lung însa e singură soluţie viabilă pentru un artist care îşi doreşte sincer să lase o urmă corectă şi responsabilă.
Daca viitoarele albume vor fi ulcioare de lapte si miere pentru ascultătorii noştri, cred că e de la sine înţeles. Noi suntem o fabrică de şlagăre, construită machiavelic pentru a fi inamicul numarul 1 al competiţiilor gen Eurovision, pe care de altfel propun să o redenumim Blindvision, că eu am alta parere despre Europa, puţintel mai bună.

De fapt dacă nu am avea atât de mult exemplu negativ în faţa ochilor, cred că aş fi lipsit de echilibru şi m-aş plictisi enorm să comtemplu realitatea idilică şi plină de normalitate din jur.
Păi să ma uit la televizor şi să văd zeci de milioane de euro cheltuite în scopuri responsabile, pentru un eveniment dedicat bunului simţ şi celor care îl posedă?
Hai să fim serioşi, fără Cheeky Girls nu ar fi existat Coldplay. Sau cel puţin nu ai mai face diferenţa. Pe această cale ţin să îi mulţumesc lui Boy George. Datorită lui, mi-am dat seama că aş avea o şansă ca şi cantautor. Iată-mă astăzi aici, obiect de cult, tânar şi neliniştit. Ce aş putea să îmi mai doresc?