Brazzaville

Dacă săptămânile trecute vă sfătuiam să ascultaţi cel de-al şaptelea album, “21st Century Girl”, acum a venit vremea să vă îndemn să mergeţi să-i ascultaţi şi varianta... live, concertul de vineri făcând parte din turneul de promovare a sus-numitului album.

. Iar dacă Brazzaville nu are pentru voi decât rezonanţe geografice, aflaţi că trupa cu acelaşi nume a luat naştere în 1997, în Los Angeles, când David Brown, fostul saxofonist al celor de la Beck, a dat strigarea, iar Ramon Aragall (tobe), Brady Lynch (bas), Paco Jordi (chitară) şi Richie Alvarez (clape) au sărit în ajutor. La cum e apreciată, analizată şi grupată de către critici, Brazzaville poate sta liniştită lângă Tom Waits, Morphine, Belle and Sebastian, The Velvet Underground şi chiar The Clash, dar în acelaşi timp să se încăpăţâneze să sune ca ei înşişi. Muzica lor are liniştea americanului care schimbă plaja din California cu boemele oraşe din Europa de Vest, şi aerul călătoriei dintr-un loc în altul.

Până şi numele ne duce cu gândul mai întâi la Congo, şi la capitala-i, abia mai apoi pe coasta de vest a Americii, în oraşul de baştină al trupei. Nu mai miră pe nimeni că lumea amestecă stiluri. Însă uimeşte atunci când cei care le amestecă nu o fac pentru a fi în ton cu moda, ci pentru că este un lucru firesc, care vine din curiozitate şi dintr-un anumit stil de viaţă. De aceea, soundul lor, care are o bază indie rock, se prezintă la apel şi cu puternice influenţe de jazz, fado şi bossa nova, care reuşesc să te introducă într-o lume plină de poezie a detaliilor. Concertele nu-s departe de soundul de pe album, băieţii preferând să se concentreze pe cântare şi pe un dialog liniştit(or) cu publicul care se ocupa întotdeauna, şi cu multă uşurinţă, de backing vocals.

Musai de reţinut că vineri, concertul lor deschide şi o serie de evenimente marca IndieHours, promoterii de bine care aduc un concept anti-mainstream, ce susţine şi promovează muzica indie, de nişă, alternativă. Conceptul e explicat de Iulia Nistor, managing partner şi asociat: “Undeva între show-urile de stadion, atât de desele evenimente electro şi muzica live de club, se află un public care ştie exact tipul de manifestare şi sound pe care şi le doreşte. Şi care până acum a fost neglijat”. Vă regăsiţi în portretul... indie? Atunci ne vedem la concert.