Variaţiuni cosmopolite la Sibiu Jazz 2008

Cu reputaţia neştirbită de reper major pe scena festivalurilor de gen din România, Sibiu Jazz propune şi pentru această ediţie un program variat, cu muzicieni din Statele Unite, Europa şi chiar Africa. De Virgil Mihaiu

Pe supraaglomerata planetă jazzistică, festivalul anual de la Sibiu rămâne cel mai cunoscut reper românesc. Tandemul managerial H.K.J. Schmidt/Simona Maxim ştie să valorifice prestigiul acumulat în aproape patru decenii de existenţă a acestei oaze muzicale. În ultimii ani fu accentuat caracterul internaţional al fiestei, menţinându-se însă Galele formaţiilor studenţeşti de jazz, ca o pepinieră pentru viitorul genului în ţara noastră. Ca atare, junii practicanţi ai jazzului din centrele universitare ale României sunt convocaţi la Sibiu în serile de 5-6 mai 2008.

După cum au demonstrat-o precedentele ediţii, merită să vă luaţi liber pentru întreaga perioadă a festivalului – de la galele tinerilor şi până la cea finală, programată pentru 11 mai 2008. La capitolul “revederi agreabile” se înscriu: incendiarul bluesman Berti Barbera împreună cu 4Given (toţi cinci au “rupt gura târgului” în Capitala Culturală Europeană 2007); interiorizatul trio al pianistului Antonio Flinta din Italia; trupa vibrafonistului Eldad Tarmu – născut în Israel, crescut în California şi devenit prof de jazz la Timişoara – avându-l ca special guest star pe contrabasistul american Henry Franklin, din stirpea faimoşilor Al McKibbon, Scott LaFaro sau Paul Chambers!; în fine, venerabilul pianist Marius Popp (născut chiar la Sibiu), de data asta în compania saxofonistului vienez Harry Sokal, afirmat ca membru de vază în Vienna Art Orchestra – capul de afiş al ediţiei de anul trecut. Această combinaţie româno-austriacă a fost deja testată, cu succes, în laboratoarele Institutului Cultural Român din Viena, din iniţiativa impresarilor-alchimişti Carmen Bendovski & Emilian Tantana.

Iată şi restul programului, ce se anunţă variat, cosmopolit şi, în bună măsură, inedit pe scenele noastre: noua generaţie a jazzului belgian va fi reprezentată de către cvintetul trompetistului Carlo Nardozza, pare-se, cu vădite înclinaţii către revivalismul jazz-rock. Principala formaţie de jazz/world fusion a Ungariei, Djabe, mizează atât pe sunetul de ansamblu, cât şi pe talentele solistice ale violonistului/trompetistului Ferenc Kovacs (hârşâit prin colaborări cu năzurosul Archie Shepp, dar şi cu liderul mondial al saxofonului tenor, David Murray). Din cea mai solidă tradiţie de jazz est-europeană – aceea poloneză – vom avea ocazia să degustăm muzica unui cvintet condus de doi incontestabili maeştri: trompetistul Piotr Wojtasik şi pianistul Andrzej Jagodzinski. De asemenea, ne vom lăsa surprinşi de combinaţia dintre rigoarea teutonico-jazzistică a instrumentiştilor şi expansivitatea nigeriană a vocalistei Tokunbo Akinro, melanj de “soul acustic afro-european” reunit sub titulatura Tok Tok Tok.

Alte trei mari zone creative trimit la Sibiu reprezentanţi de elită. Mai întâi, Scandinavia: Lasse Lindgren/trompetă & flugelhorn, cu al său Hip Bop Constellation – jerbe de sunete incandescente în aliaje de oţel suedez. Apoi, Argentina – forţată de criza economică să-şi exporte muzicienii spre continentul de unde le emigraseră străbunii: tango într-un remix exploziv cu flamenco. Formaţia se cheamă La Floresta şi are în frunte trei muzicieni originari din urbea lui Borges: ghitarisul Ricky Schneider, pianista Paula Quinoa şi bandoneonistul Sebastian Jarupkin. Ei interacţionează cu Walter Enzetti la bas, columbianul Sebastian Cabra la baterie şi vocalistul catalan Aldujar Marin. În fine, pour la bonne bouche, un big band din Franţa: aranjamente rafinate, masivitate controlată cu eleganţă, y compris asezonare impregnată de humor, totul sub conducerea trompetistului Jean-Loup Longnon.

Cum se vede, o ideală ocazie de reîntâlnire pentru toţi fanii jazzului din ţara noastră! Umblă vorba că festivalul de la Montreux ar avea probleme legate de datoriile financiare. Din fericire, organizatorul-şef al evenimentului sibian, Titi Schmidt, face încă o dată dovada că – prin ani de sacrificii, pasiune şi consecvenţă – se poate edifica o replică transilvană la faimosul festival helvet.

INFO:
Festivalul de Jazz de la Sibiu,
Casa Sindicatelor, 5-11 mai.

CV de Festival
Pentru cei mai mulţi dintre contemporanii noştri trecuţi de prima tinereţe, Sibiul şi jazzul sunt, dacă nu sinonime, atunci cel puţin cuvinte din aceeaşi familie tematică. A fost una dintre acele combinaţii în care şi norocul are partea lui de vină, cea care a făcut ca, în deceniul opt, festivalul care până atunci se ţinea la Ploieşti să fie “detaşat disciplinar” la Sibiu. În 1974, an în care clubul local de jazz avea deja o experienţă de câteva anotimpuri, conducătorii mult iubiţi au hotărât că manifestarea ploieşteană risca, din cauza apropierii geografice, să infesteze cu sporii libertăţii aerul Capitalei. Mutarea s-a executat, oamenii au început să ia oraşul cu asalt, publicul să se educe.

Ediţia 1977 avea să consacre, odată cu recitalul unei formaţii din Cehoslovacia, tendinţa spre internaţionalizare a festivalului, pentru ca patru ani mai târziu aici să se consume o altă premieră: primul Open Air Jam Session. Atunci, în 1981, a fost una dintre cele mai “grele” ediţii din punctul de vedere al participării româneşti, dacă ar fi să amintim doar de muzicienii Johnny Răducanu, Eugen Gondi, Mircea Tiberian, Harry Tavitian, Marius Popp, Alexandru Andrieş ori de formaţiile Basorielief, Experimental Q, Modal Q sau Post Scriptum. A fost, de asemenea, anul memorabil în care festivalul sibian a fost onorat de unul dintre cei mai mari pianişti contemporani, rusul Viaceslav Ganelin. După 1989, porţile s-au deschis şi pentru muzicienii occidentali, publicul fiind răsfăţat în dese rânduri cu recitaluri fabuloase: Jan Garbarek, Eberhard Weber, Enrico Rava, Archie Shepp, Viena Art Orchestra, Dee Dee Bridgewater şi mulţi alţii. Programul pe 2008 sună îmbietor, aşa că vă puteţi planui vacanţa “întâmplător” exact în această perioadă.


muzica@timeoutbucuresti.ro