Hyde Park, un titlu fusion

Actriţa şi scriitoarea Lorena Lupu a stat de vorbă cu Carmen Gîrbea despre proiectele sale şi aportul adus culturii gay în România.

Eşti cunoscută prin proiectele tale cu tematică gay. În Hyde Park, noua ta carte, continui tradiţia?
Amintesc şi de relaţiile homosexuale însă de data aceasta am ales ales o temă mult mai generoasă: Hyde Park - acel loc unde se află speakers corner. Unde toată lumea poate să ţină un discurs aşa cum crede de cuviinţă fară a avea neaparat o calificare, fară a fi ironizat. Astfel, mi-am permis un frumos joc despre libertatea de comunicare, despre posibilitatea de a atinge oamenii cu ceea ce ai de spus. Pornind de la această libertate totală a intrigii am scris parţial poezie, parţial proză şi am inclus fotografii: un gen pe care eu l-am numit fusion.

Fotografiile îţi aparţin?
Hyde Park este un volum Lorena Lupu şi Dinu Lazăr, un excepţional artist fotograf care a pus imaginile în dialog cu textul. Ne-am cunoscut prin intermediul blog-ului meu, unde am făcut câteva schimburi de păreri şi idei, care mai apoi s-au materializat într-un proiect de carte.

Ai mai mult succes cu genul de scriitură fusion sau te gândeşti să revii la romanele gay?
Cartea dă semne bune în ceea ce priveşte vânzările şi gradul de interes al publicului. Să îţi dau un exemplu: când am lansat-o, în timpul târgului Gaudea­mus de anul trecut, am fost plăcut surprinsă să văd cum exem­plarele aflate la stand se epu­i­zea­ză. Eu nu-mi propun sa fiu o activistă gay. După părerea mea nu există literatură gay şi literatură straight, ci literatură bună şi literatură proas­tă. Dacă o temă îţi stârneşte interesul, nu văd de ce să nu o explo­rezi.

De unde interesul pentru iubi­rea homosexuală?
S-a întâmplat pur şi simplu să con­turez personajele unui cuplu de femei când am scris prima mea carte, "Rondo Capricioso". Publicând-o am reuşit să stârnesc atenţia cititorilor, dar m-am trezit şi hărţuită de diverse femei, unele devenind chiar agresive. Lucrul ăsta m-a inspirat pentru textul piesei de teatru Rocky Horror Obession.

Cum s-a manifestat agresi­vita­tea cititoarelor tale?
Stresându-mă cu telefoane la orice oră din zi şi din noapte, mailuri cu tot felul de nebunii, inclusiv cu pro­misiuni de sinucidere. Iniţial am în­cercat să vorbesc cu ele şi să calmez lucrurile, apoi am renunţat să mai răspund la mailuri şi am început să mă eschivez cum puteam. Pe de altă parte aveam o nedumerire: mă în­trebam cum arată oare min­tea unui astfel de om.
Apoi, treptat, a început să mă pasioneze profilul unui personaj de acest gen.

Mi-am spus că trebuie să ai stomac să tot încerci să forţezi o relaţie cu cineva care te tot respinge. Îmi place să în­văţ de la oameni, însă, atunci când comunicarea adoptă un caracter intruziv şi devine stresantă, tind să mă transform şi eu într-un arici ne­prietenos. E insuportabil să simţi acest gen de energie îndreptată asu­pra ta. Această experienţă m-a in­spi­rat să scriu povestea unei ob­se­sii. Aşa s-a născut proiectul tea­tral "Rocky Horror Obsession Show".

Unde se joacă specta­co­lul?
Piesa mea s-a jucat o singură dată pe 15 noiembrie, la Club Pride. Abia după spectacol patronul clubului a descoperit că nu are bani suficienţi să achite onorariile. Lovitura asta a venit imediat după ce o repre­zen­ta­ţie fusese anulată din programul Fes­tivalului de Film Gay de la Cluj, pe un motiv asemănător. În acest moment, mă gândesc la o nouă distribuţie pen­tru acest proiect, la o nouă coregrafie şi la o nouă sur­să de finanţare. De în­dată ce le voi gă­si, vă voi oferi "Rocky Horror Obse­ssion Show Reloaded." Dacă stau să mă gândesc mai bine, am în­tâmpinat o mie de piedici în cariera mea. Însă, până acum, tot ce mi s-a întâmplat îngrozitor în viaţă a avut un efect ex­trem de stimulativ asupra creaţiei mele.

Dar tu unde mergi să vezi spectacole?
Îmi place teatrul underground, mă duc cu drag în Green Hours, la Act sau La Scena. Mă mai duc şi la Café Deko, la spectacole de improvizaţie sau la show-uri în spaţii necon­ven­ţionale. Şi uneori, şi la spectacole clasice de teatru.

Te tentează lecturile publice?
Am fost invitată să susţin câteva lec­turi publice. Adesea vin oameni care interpretează greşit intenţiile şi nu ştiu să facă dife­renţa între eul lector şi eul personajului interpretat. Atunci se cre­ează nişte momente penibile care denotă lipsa de educaţie.

Hyde Park­­ - Lorena Lupu şi Dinu Lazăr,
comenzi@millenniumpress.ro,
www.lorenalupu.wordpress.com