Filmezi în 60 de secunde

Fondatorul şi directorul executiv al Festivalului Internaţional de Film “Filminute”, John Ketchum, povesteşte cu mândrie şi poftă de cinema despre filme de un minut care schimbă faţa Internet-ului. De Ileana Bîrsan

Când şi cum v-aţi implicat în festivalul internaţional “Filminute”?

Acum câţiva ani am aflat de iniţiativa “Filminute” din Brazilia şi, imediat, formatul de un minut mi s-a părut extrem de interesant şi eficient pentru realizatorii de film. Aşadar, conceptul unui film foarte scurt era extrem de incitant, mai ales într-un mediu deschis şi generos cum este Internet-ul, care, însă, nu era acreditat de profesioniştii filmului. Acum, după doi ani de la debut, faptul că filmul de un minut poate fi văzut în diverse locuri, de la telefoane mobile până la faţadele unor clădiri, nu e lucru puţin. Într-o competiţie în care rămân cele mai bune 25 de filmuleţe din 800 câte am avut anul trecut, de exemplu, expunerea pe care o vor avea cei selectaţi este imensă. Iar dacă ai şi un juriu din care fac parte oameni din industrie, aşa cum anul acesta va fi Paul Haggis, atunci credibilitatea şi importanţa se îmbunătăţesc. Într-un timp foarte scurt, am ajuns cel mai mare festival datorită imensei audienţe. Deja suntem în discuţie cu Guiness Book, pentru că avem un record de peste 2 milioane de spectatori, iar cu această ediţie ne propunem să ajungem la 10 milioane.

Într-adevăr a fost foarte rapid, dar am ştiut de la început că va fi foarte important. Ne-am gândit că “Filminute” ar trebui să atragă mai întâi creatori de film de peste tot pentru a crea o comunitate internaţională. Câteodată, scriu sute de mailuri pe zi, pentru că aceşti regizori au nevoie de feedback şi sunt mulţi care-mi răspund că filmul lor a participat în foarte multe festivaluri, dar nu au nicio reacţie sau replică din partea festivalurilor. Acum doi ani, când am început, era un format experimental şi oamenii nu prea credeau că pot spune o poveste într-un minut. Încă sunt foarte curios şi aştept cu nerăbdare filmul de un minut care să te facă să plângi. Tuturor realizatorilor de film le dăm feedback, chiar şi celor al căror nivel este, să spunem, Youtube. Toţi respectă acest lucru şi, astfel, se creează comunitatea pe care o dorim. Nu avem nici premii şi vrem să avem nume mari care să participe la această competiţie. Spre deosebire de anii trecuţi, ediţia a treia are multe surprize în această privinţă.

Pe site, scriem că “Filminute” e doar începutul. Avem un juriu valoros, o competiţie importantă şi o audienţă impresionantă. E uimitor cât de receptivi şi încântaţi sunt mari regizori din generaţii mai vechi care răspund invitaţiei mele de a face parte din juriu.

Cum aţi reuşit să aveţi în juriu nume ca Paul Haggis sau Michael Ondaatje?

Scriu scrisori adevărate. De mână, nu electronice. Unul dintre criteriile juriului este ca filmul să rezoneze dincolo de acel minut de vizionare. Indiferent că e vorba de un actor sau de o idee. Din pricina acestui tip de democratizare, oamenii sunt foarte receptivi, mai ales că timpul şi banii pe care îi acordă nu sunt imposibil de achiziţionat. Oamenii care se gândesc să facă film sunt sceptici în privinţa producţiei. Însă eu îi încurajez şi le scriu că este vorba de minimum o zi de preproducţie, o zi de filmare şi o zi de postproducţie. Pentru un film bun cred că e nevoie de 1000 $. Însă răsplata este fantastică. De pildă, Cătălin Leescu, care a participat anul trecut cu două filmuleţe, a folosit unul dintre ele pentru acceptarea la Talent Campus de la Festivalul de la Berlin. În plus, pe lângă faptul că o selecţie de filme va fi difuzată în Canada, pentru început, următorul pas este să le atragem atenţia în mod serios celor de la Hollywood.

În contextul vizual Youtube, există sceptici în ceea ce priveşte acest proiect?

Nu prea. Dimpotrivă, am avut de la prima ediţie o receptare extraordinară. Efortul nostru este să menţinem nivelul ridicat şi, mai mult decât atât, să putem evada de pe Internet. Astfel, anul acesta tot festivalul va fi televizat, în Canada, SUA şi Marea Britanie, după care vrem să ne extindem în cât mai multe ţări. Nu suntem un festival de filme pe telefon sau festival on-line, pentru că filmele premiate vor fi proiectate în diverse locuri. Şi pentru că, în câţiva ani, între calitatea unui ecran TV şi cea a unui computer nu vor mai fi foarte mari diferenţe, lumea va fi din ce în ce mai puţin dornică de rebuturi. De aceea vrem profesionişti de la început. A fost o surpriză pentru mine faptul că realizatorii de film din România sunt sceptici sau, pur şi simplu, nu prea au fost tentaţi de proiect. Cu toate că, anul trecut, filmele româneşti au fost undeva în top 3 cantitativ şi calitativ.

Faptul că suntem 3 oameni, în loc de 15, de pildă. Altfel, ar mai fi implicarea oamenilor din publicitate, care este destul de măruntă. O mare surpriză negativă a fost lipsa de promptitudine cu care oamenii răspund la e-mailurile pe care le-am trimis potenţialilor invitaţi. În consecinţă, am recurs la telefoane, pentru că discuţia directă este mai eficientă.

Pe de altă parte, mi-aş dori să avem mai multe filme documentare de un minut. Credibilitatea şi importanţa acestui festival creşte cu fiecare ediţie, tocmai pentru că festivalul nu rămâne doar pe Internet, ci se desfăşoară şi în medii paralele, convenţionale sau tradiţionale.

Juriul ediţiei a treia a festivalului “Filminute”este compus din: Paul Haggis – scenarist dublu oscarizat pentru “Crash” şi “Million Dollar Baby”, Andrea Dittgen – membru FIPRESCI şi şeful asociaţiei criticilor din Germania, David Kennedy – cofondatorul WiedenĂKennedy (WĂK), una dintre cele mai mari agenţii de publicitate independente, Francisco Goldman – scriitor şi jurnalist americano-guatemalez şi Taketo Oguchi, redactorul şef al publicaţiei SHIFT, una dintre cele mai apreciate reviste de pe Internet din spaţiul asiatic. Înscrierile au început pe 1 martie şi se termină pe 20 august. Festivalul se desfăşoară pe parcursul lunii septembrie.