Plecarea unui erou

Pentru vechii greci, dispariţia unuia dintre eroii cetăţii lăsa un gol în ţesătura valorică a ei. Unicitatea lor îi făcea iramplasabili. Nu există decât un singur Ahile, un singur Hector, iar plecarea lor dincolo însemna pierderea pentru totdeauna a unui anumit tip de valoare incarnată de individualitatea eroului.

De aici şi dimensiunea tragică a morţii lor. Lumea rămânea mai goală, mai săracă fără ei. Niciodată, nimeni nu putea umple acest gol. Dislocarea unei astfel de individualităţi din sistemul de valori al lumii noastre prin plecarea lui Michael Jackson către acel “Neverland” pe care atâta şi l-a dorit, lasă un gol de structură în zidul cetăţii. Lucrurile parcă nu mai sunt la locul lor. Această senzaţie nu mă părăseşte de la aflarea veştii morţii sale.

O bucată largă din lume a dispărut, fără avertizare, fără vreun semn prealabil, fără ca noi să fim atenţi. Când şi cum s-au petrecut toate acestea? Paradoxal, această dispariţie neaşteptată prin care valoarea sa este confirmată, acceptată şi validată de către toţi membrii cetăţii, indiferent de vârstă, culoare, religie, naţionalitate. Vântul care şuieră prin hăul căscat de plecarea lui ne aminteşte continuu de ce am pierdut.

Michael Jackson este unul dintre ultimii mari visători ai lumii acesteia, un idealist prins la un moment dat în plasa micimii umane, aruncată spre a-l prinde şi a-l anula. Ceea ce în ordinea aparentă a lucrurilor s-a şi întâmplat. Nu şi în ordinea valorilor reale. Iată, după ce omul material a fost înlănţuit şi sufocat, setul de valori care reprezintă eşafodajul operei sale artistice iese la suprafaţă, eliberându-se din nămolul în care fuseseră aruncate cu dispreţ.

În definitiv, toate cântecele sale vorbeau despre lucrurile care unesc oamenii, despre generozitate, toleranţă, iubire, unitate, puterea de a te transforma şi de a iniţia schimbarea. Multe dintre temele majore cu care am intrat în secolul al 21-lea sunt punctele principale ale discografiei sale din ultimele două decenii ale secolului al 20-lea.

Iată-le doar pe cele de care ne lovim zi de zi:

1. Change / Schimbarea – sloganul campaniei electorale din 2007 a lui Barrack Obama este tema single-ului “The Man in The Mirror” compus în 1988, cu aproape 20 de ani înainte. Versurile vorbesc despre posibilitatea reală de a schimba ceva în jurul tău, dacă începi cu tine (I'm starting with the man in the mirror/ I'm asking him to change his ways /…If you want to make the world a better place/ Take a look at yourself and make a change!”). Înainte de a fi sloganul campaniei prezidenţiale Obama, “Make that change!” a fost mai întâi refrenul cântat de corul de gospel invitat de Jackson alături de el.

2. Africa şi sărăcia – Cântecul scris de Michael Jackson împreună cu Lionel Ritchie la ideea lui Hary Belafonte, “We Are The World”, în 1985, cu scopul de a strânge fonduri pentru cei afectaţi de seceta care lovise şase ţări africane, a reuşit să adune un număr impresionant de 45 de muzicieni împreună pentru o cauză comună (printre care şi Bob Geldof, cel care a lansat în acelaşi an seria de concerte caritabile Live Aid). Pe demo-ul trimis de către producătorul Quincy Jones fiecărui muzician invitat la înregistrare scria “check you egos at the door”.

3. “Heal the World” şi “Earth Song” – Ecologie/Grija faţă de copii şi lumea în care trăim – scrise în 1992 respectiv în 1995. Refrenul “What about us?” din “Earth Song” duce tema mai departe, către ideea omului de rând afectat de iresponsabilitatea guvernelor.

4. Egalitarism, satul global şi metamorfoza corpului uman – toate sunt tratate în videoclipul “Black or White”, lansat în 1991. Nu contează dacă eşti alb sau negru devine în videoclipul regizat de John Landis tema care aduce pe acelaşi platou de filmare negri africani, indieni din India, piei roşii, asiatici şi albi, cu toţii dansând alături de Jackson pe ritmurile melodiei sale. În ultimul minut, Landis creează cu ajutorul efectelor speciale metamorfoze spec­tacu­loase ale trăsăturilor unei rase umane în alta.

5. Prăbuşirea sistemului de valori americane – În “They Don't Really Care About Us” din 1996, ale cărui versuri au trezit un val de proteste, Jackson vorbeşte despre îndepărtarea societaţii americane de la principiile pe care a fost construită: “You're proclamation promised me free liberty/I can't believe this is the land /From which I came /...The government don't want to see it/But if Roosevelt was living/He wouldn't let this be…” Lumea nu este “un loc mai bun” prin plecarea lui Michael Jackson dintre noi. Dar poate deveni prin muzica sa, care, iată, răsună din nou de peste tot. Golul lăsat de el în zidul cetăţii nu va putea fi astupat decât de ţesătura făcută din praf de stele a cântecelor sale. Pe aceasta nu o poate distruge nimeni. Anca Ioniţă