Pentru că absintul nu e foarte popular în ţara ţuicilor de prune, trebuie stabilite nişte premise: beţia cu absint e o chestie aproape culturală. Metoda clasică, brevetată la Paris: se toarnă puţin absint pe fundul paharului. Deasupra se ţine o linguriţă specială, perforată, pe care se aşează un cub de zahăr nerafinat. Se picură apă rece pănă ce zahărul se dizolvă şi se prelinge şi el în pahar. La modul ideal, ar trebui să rezulte trei măsuri de apă şi una de absint. Metoda modernă, patentată la Praga: peste cubul de zahăr se toarnă căteva picături de absint, cărora li se dă foc. Linguriţa învăluită de flăcări albastre se coboară în pahar, absintul din pahar ia şi el foc, apoi totul se stinge cu trei măsuri de apă. Metoda romănească e mult mai simplă: tradiţionalele locaţii Green Hours*, Lăptărie şi deja clasicul lounge Loggia excelează în continuare în ceea ce priveşte aprovizionarea, fără a puncta la capitolul zahăr nerafinat şi impresie artistică.

Soluţia: încercaţi un Mr. Jekill Absinth (55% alcool) sau Pernod Absinthe (68% alcool) şi veniţi cu linguriţele de-acasă (cumpărate în prealabil de la Praga). Cănd e vorba de dotări şi costuri, romănul nu ştie multe: unii forumişti spun că în Underworld se găseşte cel mai ieftin absint din oraş, însă, tocmai datorită acestui amănunt şi a metalelor grele din boxe (care nu fac bine la stomac în compania unei licori atât de volatile), am preferat să mă ţin departe de boema underground din Kogălniceanu 3. Ah, şi să nu uit: puteţi şterge de pe listă memorabilul cocktail cu absint şi suc de mere verzi din Embryo (care, graţie unor barmani foarte ocupaţi, nu mai e de actualitate), precum şi cafeneaua La Gazetta în ansamblul ei (unde se putea bea cândva un absint cu lime absolut rezonabil şi-n care nu se mai poate bea nimic, întrucăt s-a desfiinţat). Veştile bune le-am păstrat pentru caseta alăturată, ca să fie mai vizibile după primii 80 de mililitri.

* Uimeşte-ţi prietenii cu vastele tale cunoştinţe în domeniu: la sfărşitul sec. al XIX-lea, Green Hour/Heure Verte desemna în Europa civilizată acea oră din zi (17) sinonimă cu sfărşitul programului de muncă şi începutul programului de băut (absint). Un fel de “five o’clock absinth”, dacă vreţi. Deşi e drept că Rimbaud începea de dimineaţă.

Beţie de cuvinte - Istoria absintului
În forma lui clasică, a fost distilat prima oară în Elveţia, în 1792, ca remediu pentru anumite boli ale stomacului. Pe doctorul care a inventat amestecul de uleiuri eterice din pelin (“Artemisia absinthium”), anason şi alte plante aromatice îl chema, căt se poate normal franţuzeşte, Pierre Ordinaire. Nu e de mirare că absintul a prins cel mai bine la Paris, fieful artiştilor şi intelectualilor boemi pe care nu i-a deranjat nici un moment tujonul – un produs chimic aflat în structura pelinului, care produce un efect halucinogen. Rezultatul – benefic cel puţin pentru pictura universală. O serie de opere inspirate de “Zăna Verde” din paharele transparente, de la băutoarele lui Degas şi Picasso la urechea tăiată la beţie a lui Van Gogh. Era cumva de aşteptat ca, în formula lui originală, absintul să fie asociat cu tendinţele paranoice şi schizofrenice. La începutul sec. XX, reţeta iniţială a fost interzisă în aproape toată Europa şi doar spre sfărşitul secolului absintul a reapărut în Cehia, cu aceeaşi tărie, dar cu o concentraţie de tujon limitată drastic. Aşa că nu prea mai îţi poţi da seama câtă dreptate avea Oscar Wilde: “După primul pahar vezi lucurile cum ai vrea să fie. După al doilea, vezi lucrurile aşa cum nu sunt. La sfărşit, vezi lucrurile aşa cum sunt, iar ăsta e cel mai rău lucru din lume”.

Best spoon in town!
Se cheamă simplu, la obiect, The Absinth. E un club proaspăt, ascuns, iniţiatic, printre străzile din zona Mitropoliei. Avem aşa: şcoală cehească (flăcări, linguriţe, tot tacămul), absint cehesc de 70 de grade, reproduceri (probabil nemţeşti) după marile tablourile de gen. Lipsesc nemotivat doar băutoarele de absint ale lui Picasso, dar apar nişte opere de bar noi, cu nume sugestive: Afterburner (absinth, lime, red bull, 9 lei), Summer Dreams (absinth, curacao , orange & lemon juice, 15 lei) sau Inferno (absinth, tequila, vodca, black rum, irish cream plus grenadine,12 lei). Este exact ce-ţi trebuie dacă vrei să vezi cum arată la lucru o linguriţă perforată în mâna unui profesionist. The Absinth, Ienăchiţă Văcărescu 33