Testamentul de ciocolată - Marian Coman

“Cărţile sunt făcute să te tulbure, nu să te lămurească. Rostul cărţilor e să te ameţească, să te scoată din lumea ta şi să te ducă într-o altă lume. ~sta e şi rostul aşa numitului Testament de ciocolată. Să te plimbe, să te ducă şi să te aducă.

Îi citeşti o pagină şi ai păşit în altă parte”. E suficient pentru a surprinde cât mai exact chintesenţa acestui roman, o călătorie ce profită de fragilitatea psihicului.
Deşi se citeşte în câteva ore, nu intră în categoria operelor de buzunar din două motive: are prea multă forţă şi îţi provoacă prea mult imaginaţia. Toate trăirile sunt amplu exploatate prin personajele lui Coman. Scris la persoana I, “Testamentul” are forma unor confesiuni, unde fantasticul e doar o realitate pe care raţiunea în mod normal nu
ne-o permite.
Autorul împarte opera în trei etape ale vieţii şi o explicaţie a existenţei acesteia, având în comun trei elemente: cartea de ciocolată, simbol al graniţei dintre demenţă şi realitate, marea, martor tăcut la trecerea dintr-o viaţă în alta, şi Cala, cea mai frumoasă şi mai nefericită dintre femei. “Pe Cala o curtaseră toţi bărbaţii care o văzuseră. Măcar în gând o curtaseră. Măcar în vis îi mângâiaseră sânii. Măcar în şoaptă o ceruseră în căsătorie”. Frumuseţea pare să atragă după sine suferinţă, modul vieţii de a-şi lua forţat ofranda pentru un bun de la natură. Cala reuşeşte astfel să stârnească invidii şi pasiuni, aducând încă de la doisprezece ani, neintenţionat, moartea celor care se îndrăgostesc de ea.
Intriga evoluează într-o dragoste ce îşi caută veşnicia prin răul absolut. Concluzia, la fel de dureroasă ca o obturaţie de canal, respectă ideea autorului de a şoca prin ceea ce nu vrem să recunoaştem ca fiind evident: “Suntem păpuşi legate cu aţe, suntem actori de teatru, suntem mici manechine învârtite cu cheia”. Poveşti învăluite într-o incertitudine unde inima dictează nebunie.

Tritonic 14 lei, 120 de pagini