Cronica de expozitie - Viorel Mărginean

Pe Viorel Mărginean l-aş lăsa să-mi picteze oraşul şi copilăria. Cred că ar surprinde foarte bine primăverile cu buchete de ghiocei şi de Măseaua ciutei şi crângurile pline, refugii pentru păsări.

Nu aş lăsa amintirile astea pe mâna oricui, dar Mărginean şi-a aşternut pe şevalet locurile propriei copilării cu naturaleţea cu care şi-a aşternut Creangă pe hârtie cireşele şi motoceii.
Doar că tuşele pictorului înfăţişează peisaje precum podişul Transilvaniei peticit cu zăpadă sau frunze de toamnă, iar unele dintre aceste zări au ceva din impresionis­mul lui Van Gogh (Arături din 1970) şi chiar o impresie două din lumea lilipu­tană a olandezului Pieter Bruegel, doar că fără oameni.

Pe de cealaltă parte, Mărginean pictează păsări şi flori. Iar păsările sale par să-i fi apărut mai întâi în vis, înainte ca artistul să le pună pe hârtie. Unele invadează ceruri de culoare ca într-un film de Hitchcock (fără atmos­fera de groază), altele apar blurate şi zburătăcite şi mai sunt şi cele care sunt frumoase ca nişte păuni. Iar flo­rile sale par să nu fi întâlnit vreodată iarna, sunt potrivite pentru a fi dăruite privirii măcar de 8 martie, în loc de alte daruri ce se ofilesc.

Artistul Viorel Mărginean este cu si­gu­ranţă unul din­tre pictorii contem­porani repre­zen­tativi ai României, nu degeaba în anul 1967 era remarcat la deschiderea Bienalei de la Paris de ce­le­brul critic francez Andre Malraux şi nu degeaba l-aş lăsa eu să-mi picteze visele.

Expoziţie retrospectivă Viorel Mărginean, Galeria Artmark,
*****
până pe 14 martie