Aya Kato - Vise digitale

Art Nouveau, manga şi artă tradiţională japoneză se îmbină armonios în lucrările Ayei Kato, artista japoneză ce creează o lume fantastică de o frumuseţe ireală. La 25 de ani, a câştigat deja notorietate internaţională. Care sunt resursele acesteia, ne dezvăluie într-un interviu de Carmen Dobre. Fotografii de Iulian Nan

Ce te-a atras la arta digitală?
Sunt în principiu două motive majore. Unul dintre ele este că, atunci când mă simţeam inspirată, reuşeam foarte greu să găsesc o imagine care să îmi satisfacă proiecţia interioară prin mijloacele obişnuite de a picta. Execuţia îmi lua foarte multă vreme şi pierdeam inspiraţia. Posibilitatea de a desena pe calculator oferă identificarea rapidă a culorii necesare şi plasarea optimă a liniilor. E mult mai repede aşa. Al doilea motiv este acela ca încercam să găsesc un mod şi o tehnologie de exprimare care să fie caracteristice numai lumii actuale. Cei de-acum 10 ani sau 20 de ani nu aveau asemenea mijloace la dispoziţie.

Obţii un rezultat mai bun, mai expresiv lucrând digital?
Una dintre caracteristicile remarcabile ale artei digitale este că poate folosi un număr foarte mare de nuanţe diferite care practic sunt inaccesibile în alt mediu. Pe de altă parte, sunt conştientă că în acest moment tehnica analogă are posibilităţi de care tehnica digitală nu dispune şi vice-versa. Este posibil ca lumea să înceapă să aprecieze tot mai mult meritele tehnicii digitale.

Crezi că tehnica analogă este ceva pe cale de dispariţie?
În nici un caz. Am încercat întotdeauna să caut o combinaţie între tehnica analogă şi cea digitala pentru a găsi un tip de expresie nelimitat, care să îmi permită să creez ceva nou prin sinteza acestor mijloace.

În lucrările tale se simt mai multe influenţe: manga, art nouveau şi arta japoneză tradiţională.
Dintre toate influenţele, cel mai important loc îl au manga şi anime, care se află la baza spiritului meu încă din copilarie. Am admirat foarte mult spiritul şi puritatea care apar în manga. Din manga am învăţat ce înseamnă vis, speranţă şi viitor luminos şi nu din manualele şcolare sau din sursele din care suntem în mod obişnuit învăţaţi. În ceea ce priveşte tipul de expresie, cel mai mult am împrumutat din manga. Din Art Nouveau am extras gustul pentru decorativ. Din tradiţia japoneză m-a atras tipul de artă grafică ukiyo-e, din epoca Edo. Am fost impresionată în mod special de frumuseţea contururilor, de curbele lor curgătoare şi aş vrea să continui această tradiţie.

În general te concentrezi pe o lume fantastică, cu elemente simbolice sau decorative, ce nu pot fi plasate într-o epocă anume. De ce alegerea asta de subiect?
Vreau să exprim frumuseţea adevărului în primul rând, iar în realitatea care ne înconjoară sunt multe locuri în care adevărul nu este prezent, sau există părţi ale adevărului care scapă realităţii. Aş vrea să descriu un loc care să fie lumea realităţii mele şi pe care poate alţii îl numesc o lume a visului sau a închipuirii, însă „realitatea adevărată” este plină de speranţă iar aici cosmosul vine în ajutorul spiritului. Aş vrea să descriu în lucrările mele faptul ca omul este legat de univers şi din acest punct de vedere nu doresc să mă încadrez în viziunea obişnuită a realităţii. Fantasticul prezent în lucrările mele exprimă ceea ce eu cred despre realitate.

Personajele feminine din lucrările tale sunt foarte puternice şi personale. Ce fel de identitate feminină promovezi?
Femeia pe care vreau să o reprezint este una care conţine universul. Este femeia care este legată de sufletul ei în mod direct. Femeia puternică, deşteaptă şi cuminte, care poate primi şi da orice şi care are puterea de a crea.

Cum se situează producţiile tale pe scena vizuală din Japonia?
Eu mă concentrez pe lumea mea şi pe modalităţile mele de exprimare, şi nu am impresia că aş face parte dintr-un curent anume.

Cum ţi se pare amestecul dintre lucrările tale şi arhitectura comunistă tipizată şi funcţionalistă a Pieţii Obor?
Nu mi se pare o problemă de potrivire cu arhitectura, fie ea comunistă sau ba, pentru că lucrările mele şi lucrurile pe care le exprimă nu au nici o legătură cu orânduirile sociale, din contră, sunt din altă dimensiune şi din acest punct de vedere orice plasare este cea mai bună. Am credinţa că lucrările mele se pot armoniza cu orice loc.