Recuperarea Mănăstirii Văcăreşti

Fragmente de frescă ce păstrează memoria întregului alcătuiesc o expoziţie tulburătoare.

Cu ocazia zilei internaţionale a patrimoniului, care are loc în fiecare an pe 18 aprilie, Muzeul Naţional Cotroceni şi Muzeul Municipiului Bucureşti, sub înaltul patronaj al Preşedintelui României, expun vreme de două luni, la muzeul Cotroceni, 24 de fragmente de frescă, recuperate din ”cel mai amplu program iconografic post-brâncovenesc”.(...)

Doar o mică parte din pictura murală ce acoperea mai mult de 2000 de metri pătraţi de zid a fost recuperată şi din aceasta, mai puţin de jumătate este prezentă astăzi în expunere. Restul fragmentelor, proprietatea Muzeului Municipiului, sunt depozitate în condiţii improprii, din lipsa unui spaţiu larg şi adecvat. Astfel că a fost nevoie de restaurări succesive şi de o muncă asiduă, în aceste două decenii, care separă durerea dărâmării unui zid de speranţa ridicării lui din nou. Panouri colosale, la propriu şi la figurat, cu scene vetero-testamentare - Întâlnirea lui Avraam cu Melchisedec, fragment din scena Jertfei lui Avraam -, dar mai cu seamă scene nou testamentare - Naşterea şi Botezul Domnului, Pilda lui Zaheu, Învierea lui Lazăr, Vindecarea fiicei lui Iair, Ispitirea lui Iisus, Ungerea Sa cu mir, în Betania , sunt tot atâtea mostre exemplare de pictură bizantină târzie. Sfântul Ioan Botezătorul, mucenici, sfinţi militari, cuvioşi în medalioane şi Sfântul Cosma Melodul cu tot cu pandantivul care-l îmbrătişează, păstrează toţi, întipărită pe chipuri, tristeţea demolării săvîrşite sub ochii lor.

S-ar cuveni un encomion pentru vindecătorii de fresce. Generaţii de studenţi ai secţiei de Conservare-Restaurare de la Universitatea Naţională de Arte
s-au ucenicit sub îndrumarea profesorului Dan Mohanu, cu grijă şi răbdare, cu curaj şi asumând o uriaşă responsabilitate dar poate mai ales cu smerenie faţă de lucrul la care Domnul Însuşi a fost părtaş atunci când s-a făcut. Nu este o expoziţie, acestea nu sunt tablouri, ci sunt crâmpeie dintr-un gest făcut de un întreg popor, spunea profesorul la vernisaj, mărturisind că ani întregi nu a crezut că rezidirea Văcăreştilor va fi posibilă. Fiecare fragment păstrează în el însuşi memoria întregului, iar imaginile dramatice care prezintă momentul demolării conţin în ele însele speranţa restituirii. Sunt cuvintele unui om de o onestitate şi modestie dezarmante, care şi-a dedicat întreaga viaţă reiterării operelor vechilor bizantini.

Foto-montajul realizat de Eugen Ciocan, şi macheta întregului ansamblu, plasată în centru, sunt nuclee tari ale generoasei prezentări. Ca vizitator, cu greu îţi poţi înăbuşi revolta şi consternarea că această ruinare voită a fost posibilă. E ca şi cum ai recunoaşte într-o grămadă de moloz mâna lui Dumnezeu întinsă lui Adam din Capela Sixtină.
Să sperăm că până la rezidirea promisă de Patriarh, prin scrisoarea pe care a trimis-o la deschiderea expoziţiei, se va găsi măcar un spaţiu decent care să pună la adăpost aceste odoare şi împreună cu ele munca acestor oameni dedicaţi şi delicaţi.
Picturi murale recuperate de la biserica Mănăstirii Văcăreşti, Muzeul Cotroceni, până la17 iunie.

Mănăstirea Văcăreşti

“Ridicată între anii 1716-1722 de domnitorul Nicolae Mavrocordat, mănăstirea Văcăreşti a fost cel mai vast ansamblu monastic al Bucureştilor şi una din cele mai strălucite împliniri ale spiritualităţii şi artei româneşti din veacul al XVIII-lea. În acelaşi timp, a constituit o inegalabilă sinteză a tot ce a dat mai bun arta meşterilor constructori, zugravi sau pietrari din ţara Românească”
Prof. univ. dr. Dan Mohanu.

arta@timeoutbucuresti.ro