An al continuităţii recent-actual

Nu ştiu dacă se poate spune despre vreun eveniment anume că ar fi dominat artele vizuale româneşti în 2007. A fost – cred – mai degrabă un an de continuitate în efervescenţă, în linia precedenţilor.

Galerii novatoare
Au demonstrat o bună dinamică galeriile novatoare, preponderent prospective, cu artişti tineri şi foarte tineri: mai ales Posibilă, H’art, Nouă, ANAID, HT003 (din păcate desfiinţată în această toamnă), META (cu prelungirile de la Sibiu, Viena, turneul european Video-poezii etc.), UNA, HAG, OTA, Andreiana Mihail, Grigore Mora ş.a. Pe aceeaşi linie – MNAC-ul, mereu foarte activ. În afara Bucureştiului – Galeria de artă contemporană a Muzeului Brukenthal din Sibiu, tot acolo noul artlabs, ca şi alte spaţii din Cluj, Timişoara, Miercurea Ciuc (KO.KE.M) etc. Lista artiştilor expuşi ar fi prea lungă – şi ar trebui adăugaţi şi curatorii!
Un eveniment care a pus în valoare coerenţa spaţiilor “alternative” din Capitală: Noaptea albă a galeriilor bucureştene (26-27 mai). Prin contrast, au rămas în pană de vizibilitate spaţiile “clasice” ale UAP, gen Simeza sau Orizont. La fel – Galeria Muzeului Literaturii Române, cândva mai activă.

Galerii cu program recuperator
O sporită vizibilitate au avut – în schimb – galeriile preocupate de recuperarea artei autohtone a anilor ’60-’70, cu prelungirile ei recente: în primul rând Veroniki şi Dialog, cu bune serii de expoziţii recapitulative. Doar două exemple din bilanţul 2007: Florin Niculiu, respectiv Ariana Nicodim. Un echilibru între recent şi actual au continuat să propună sălile de la Palatul Mogoşoaia (inclusiv beciurile şi cuhnia), unde am putut vedea – de pildă – obiectele lui Alexandru Păsat. Alte retrospective, proeminente prin chiar natura lor de “sinteze de autor”: expoziţiile Marin Gherasim de la Muzeul Cotroceni sau Christian Paraschiv de la MNAC/Galeria Etaj 3/4.

Momentul reprezentativ al anului
Încât, dacă ar fi să aleg un singur moment reprezentativ al lui 2007 vizual, poate că m-aş opri la unul simbolic-recuperator: cadrilaterul Bitzan-Maitec-Mitroi-Nicodim de la MNAC (iulie, prelungit în toamnă), gândit de Mihai Oroveanu ca un gest omagial faţă de “clasicii recenţi”, după dispariţia aproape simultană, în primăvară, a extraordinarilor Ovidiu Maitec şi Ion Nicodim. Bitzan şi Mitroi se stinseseră mai demult…

Evenimentul instituţional al anului
Iar ca eveniment instituţional al anului: inaugurarea Muzeului de artă comparată de la Sîngeorz-Băi al lui Maxim Dumitraş, pe 5 mai: splendid spaţiu cu o splendidă colecţie de lucrări reprezentative pentru continuitatea recent-actual în artele noastre vizuale din anii ’60 şi până azi. Despre care a fost vorba şi aici!